Viaţa şi activitatea lui Adam Mickiewicz în detalii

IV parte



Casa Mickiewicz a fost stabilită ca apartament regal, iar stăpânii desigur trebuiau să plece, însă Adam, care la acel moment avea 14 ani, aşteptând sosirea lor, a reuşit totuşi să-l vadă pe împărat. Această imagine strălucitoare a trupelor franceze, plus istoriile entuziaste a ostaşilor despre Napoleon, ca despre un semizeu şi cu aşteptările conaţionalilor săi a întoarcerii independenţei ţării natale de la acest miraculos conducător, s-a întipărit pentru totdeauna în sufletul băiatului, contribuind la trezirea precoce în el, a sentimentului de patriotism, în acelaşi timp punând şi bazele cultului lui Napoleon, care l-a mărturisit ulterior. Mulţi ani mai târziu el a reprodus poetic impresiile sale de atunci în opera sa Pan Tadeusz:

O roku ów! kto ciebie widział w naszym kraju!
Ciebie lud zowie dotąd rokiem urodzaju,
A żołnierz rokiem wojny; dotąd lubią starzy
O tobie bajać, dotąd pieśń o tobie marzy.
Z dawna byłeś niebieskim oznajmiony cudem
I poprzedzony głuchą wieścią między ludem;
Ogarnęło Litwinów serca z wiosny słońcem
Jakieś dziwne przeczucie, jak przed świata końcem,
Jakieś oczekiwanie tęskne i radośne.

În 1815, Adam Mickiewicz a finisat studiile la o şcoală administrată de Ordinul Dominican. El se implică în numeroase activităţi şcolare, cursuri de teatru, sau alte programe asemănătoare. În septembrie 1815, Mickiewicz a primit o bursă de studiu din partea guvernului şi a fost trimis la Universitatea Imperială din Vilnius (Wilno), unde a studiat timp de un an la Facultatea Fizică și Matematică , după care, fiind pasionat de ştiinţele umanistice, în primăvara

anului 1816, s-a transferat la Facultatea de Istorie şi Filologie, care a şi absolvit-o în 1819. În 1818 a fost publicat primul său poem (Zimamiejska — Oraşul iernii — în Tygodnik Wileński). După absolvire, obține o bursă din partea universității pentru a studia la Kaunas între 1819–1823.

Mickiewicz împreuna cu Tomasz Zan, a creat, în anul 1817, societatea secretă Filomații „iubitori de cunoaștere”. Filomaţii luau drept deviză cuvintele: Patrie, învăţătură şi virtute. Pentru a-şi lărgi activitatea în rândurile maselor de studenţi şi a eluda totodată rigorile supravegherii ţariste, gruparea secretă a Filomaţilor organizează un al doilea cerc, numit al Filareţilor, de astă dată cu asentimentul forurilor universitare superioare.
Mickiewicz este animatorul cercurilor, e pe rând autor al statutelor, orator, ţine

Filomaţii

prelegeri în şedinţe secrete sau organizează seri literare, unde-şi afirmă, încă de pe atunci, nu numai calitaţile poetice, dar şi talentul de a improviza. În micul orăşel Kowno, unde e silit să accepte un post de profesor, acestea fiind condiţiile impuse de universitatea al cărei bursier fusese, Mikiewicz străbate primele etape ale experienţei literare şi în 1822-1823, la Wilno, din grija foştilor prieteni Filomaţi, apar primele sale două volume de versuri, cuprinzând: Balade şi Romanţe, Grazyna şi Străbunii partea a II-a si a IV-a.Răsunetul lor este larg. Stârnesc entuziasmul nestăvilit al celor dispuşi să recunoască în Mickiewicz pe înnoitorul poeziei poloneze şi protestele indignate ale spiritelor rigide şi conservatoare. Dar poetul are prea puţin răgaz să se bucure de prima lui victorie. Un an mai târziu, în urma unei investigaţii a organizaţiilor studenţeşti, condusă de Nikolay Novosiltsev, mai mulţi studenţi au fost arestaţi, inclusiv Mickiewicz. În 1824, după ce a fost investigat în legătură cu activităţile sale politice, în special pentru apartenenţa la grupul Filomaţii, Adam a fost exilat în Rusia centrală. Deja publicase 2 mici volume de poezie diversă la Vilnius, primite favorabil de către publicul slav, iar odată ajuns la Sankt Petersburg este acceptat imediat de cercurile literare înalte, unde devine favorit datorită manierelor sale și

talentului extraordinar de improvizație. În 1825 vizitează Crimeea de unde se inspiră pentru o suită de sonete orientale – SonetyKrymskie, remarcabile prin ritm și culoare. Cele mai frumoase sunt Furtuna, Bakhchisaray şi Mormântul contesei Potocka. Cât a stat la Moscova, l-a cunoscut pe Henryk Rzewuski şi pe Maria AgataSzymanowska şi s-a împrietenit cu Alexander Pushkin. Mickiewicz s-a bucurat de prietenia intelectualităţii cu aspiraţii revoluţionare. Boris Godunov a lui Pușkin i-a stârnit entuziasmul lui Mickiewicz. Scurtă vreme după aceea, Puşkin, la rândul său, îşi arată intenţia de a traduce în limba rusă poemul lui Mickiewicz Konrad Wallenrod, apărut la Petersburg. Prietenii ruşi și-au dovedit prezenţa ocrotitoare, mijlocind poetului polonez  în 1829 autorizaţia de a părăsi Rusia, unde supravegherea poliţiei ţariste era mai mult decât stânjenitoare.

Mickiewicz pleacă spre Apus.se opreşte la Weimar spre a aduce omagiul său unuia dintre marii poeţi ai lumii, care l-a influenţat hotărâtor în anii de formare, lui Goethe. Trecând Alpii, scrie ultima poezie dedicată Marylei, versuri de o mare intensitate emoţională.

Sursa: Wikipedia; poezie.rorevistamagazin.ro

Va urma…