Personalitatea polonă a lunii – FREDERIC CHOPIN


Frédéric Chopin, renumitul compozitor polonez de muzică pentru pian în perioada romantismului şi considerat drept unul dintre cei mai prolifici și influenți compozitori de muzică pentru acest instrument, s-a născut la 1 martie 1810 (deşi certificatul său de naştere îi listeaza naşterea la 22 februarie, dupa afirmaţia mamei sale, el a văzut lumina zilei la 1 martieîn satul Żelazowa Wola din Polonia, având o mamă poloneză (Tekla Justyna Krzyżanowska) şi un tată imigrant francez (Mikołaj Chopin). A avut trei surori – Ludwika, Izabela si Emilia – cu care şi-a petrecut copilăria.
Născut  Fryderyk Franciszek Chopin, el şi-a schimbat  numele atunci când a plecat la Paris la vârsta de 20 de ani. 
Casa familiei Chopin
 în Żelazowa Wola
 
Fiind fiul unor oameni sărmani, compozitorul a fost robit încă din copilărie de cântecele ţăranilor şi de frumuseţea dansurilor naţionale – minunatele mazurci. Armonia acestor cântece şi eleganţa dansurilor, au avut mare răsunet în sufletul micului Frederic. 
Chopin a fost un copil minune. Desena caricaturi, scria poezii – şi fără o pregatire formală – cânta la 4 mâini la pian cu sora sa, Ludwika. La vârsta de 6 ani a luat primele lecţii de pian de la un profesor local, care i-a făcut cunoscut repertoriul clasic german, mai ales compoziţiile lui Johann Sebastian Bach. Improviza cu plăcere, iar la vârsta de 7 ani, în 1817, a realizat prima compoziţie – o poloneză. 
Talentul muzical al lui Chopin poate fi comparat cu talentul tânar al lui Mozart. La varsta de 7 ani, Chopin scrisese deja doua piese. Copilul-minune Chopin, a fost menţionat în ziarele varşoviene şi a devenit atracţia recepţiilor aristocratice din capitala poloneză. De asemenea, Chopin, a început să dea concerte pentru evenimente caritabile. Primele lecţii de pian profesioniste le-a primit de la violonistul Wojciech Zywny. Acestea au început în 1816 şi au durat până în 1822, când cunoştinţele lui Chopin le-au depăşit pe cele a tutorelui. 
Tânărul compozitor a fost desemnat cu mândrie de presa poloneză drept un geniu. Vestea s-a răspândit cu repeziciune printre melomani şi a fost copleşit cu invitaţii de a concerta in faţa publicului. Debutul său concertistic a avut loc la vârsta de 8 ani. De la vârsta de 11 ani Frederic a învăţat componistica la Conservatorul din Varşovia, nou înfiinţat. La vârsta de 15 ani i-a apărut Rondoul în do-minor opus, compus pentru pian. 
Studiile mai aprofundate le-a început cu un an mai târziu, în 1826, sub conducerea profesorului Josef Elsner. La aceeaşi vârsta devine idolul cercurilor aristrocratice şi este nelipsit în saloanele conţilor Czartoryski, Radziwill si Skarbek.
În adolescenţă a început să-şi compună propria-i muzică. Anume în această perioadă a scris celebrele concerte pentru pian (Concertul Nr.1 si Mi Minor şi Concertul Nr.2 în Fa Minor) pe care le-a facut publice în deschiderea reprezentaţiilor unor mari artişti, deja consacraţi, ai acelor vremuri precum Mendelssohn sau Paganini. 
Dezvoltarea talentului lui Chopin a fost continuat de Wilhelm Würfel. Acest pianist şi profesor la Conservatorul din Varşovia, i-a oferit lui Chopin lecţii valoroase. 
Din 1823 până în 1826, Chopin a fost elev la Liceul din Varşovia iar în toamna anului 1826, tânarul Chopin a început să studieze la Conservatorul din Varşovia teoria muzicii şi compoziţie. 
Pianul lui Frederic Chopin.
Simţind nevoia de a pleca în străinătate pentru a dezvolta, îmbogati şi aprofunda capacităţile sale muzicale. În 1831, el a plecat din Polonia spre Viena, în final ajungând la Paris, unde şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii. Luându-şi rămas bun de Varsovia, şi parcă presimţind că nu se va mai întoarce niciodată în ţară, a luat cu el un pumn de pământ natal într-un vas de argint.
În prima perioadă îşi asigura subzistenţa din lecţii de pian – serviciile sale fiind solicitate mai mult de polonezi. Însă dupa ce a concertat la o serată muzicală a bogatei familii Rothscild, a devenit cel mai căutat profesor de pian din Paris. Pentru câte o lecţie de pian elevii trebuiau să plătească sume considerabile, şi în scurt timp Chopin n-a mai dus lipsuri. 
Chopin cântă la pian în salonul
familiei Radziwill. 
Dar talentul nu era suficient pentru ca cineva să devină renumit în Paris. Neapărat trebuia să participi în viaţa de societate, care în vremea respectivă se concentra în saloane. Chopin a dat multe concerte pentru elita societăţii pariziene şi a fost favoritul răsfăţat al saloanelor aristocraţiei, însă nimeni nu a ghicit în el omul care suferea enorm din cauza sorţii nemiloase a patriei sale. Marea parte a maturităţii Chopin a petrecut-o la Paris, făcând numai ocazional deplasări mai mici sau mai mari. În 1835 a vizitat Dresda, unde s-a îndrăgostit de tânara de 16 ani, Maria Wodzinska, cu care a vrut să se căsătorească. Dar părinţii Mariei s-au împotrivit acestui mariaj, şi astfel idila s-a terminat repede. Tot in acelaşi an, prin intermediul unui compozitor romantic german, mai tânăr cu un an, Mendelssohn, l-a cunoscut pe Robert Shumann, un alt compozitor german ale cărui elogii au contribuit la răspândirea renumelui său în toată Germania. 
În ceea ce priveşte viaţa amoroasă, a ţinut să-şi ascundă relaţiile care s-au dovedit ulterior a fi destul de numeroase. Femeile se simţeau foarte atrase de el, mai ales datorită şarmului şi ţinutei sale princiare. 
Unica sa relatie publică şi de durată (1838-1847) a fost cea cu scriitoarea George Sand.
În 1836, în cadrul unei petreceri organizate de către Contesa Marie d’Agoult, amanta compozitorului confrate Franz Liszt, el o întâlnește pe Amandine-Aurore-Lucile Dupin, Baronesa Dudevant, cunoscută mai bine după pseudonimul acesteia, George Sand. Era o scriitoare romantică franceză, pasionată de oamenii de seamă, cunoscută pentru numeroasele sale aventuri amoroase cu Prosper Mérimée, Alfred de Musset și alții.
Georges Sand
Curând l-a întrodus şi pe compozitorul polonez în cercul artiştilor romantici. Sand şi Chopin s-au îndrăgostit în vara anului 1838. Iarna următoare au petrecut-o la o mănăstire din Mallorca, unde încercau să vindece boala compozitorului. De câţiva ani apăruseră primele semne ale tuberculozei, semne care se accentuau în zilele ploioase. Clima mediteraneană, cât şi peisajul minunat, au avut efecte benefice asupra lui Chopin. A compus aici şiruri de creaţii minunate.
Când nu era ocupat cu lecţii de pian sau cu activitatea sa componistică, Chopin îşi petrecea timpul împreună cu George Sand şi cu copiii acesteia, Solange şi Maurice. Cu trecerea anilor, însă, starea sănatăţii lui s-a agravat tot mai mult. La toată înălţimea lui apreciabilă avea numai 50 kg, cu ceva mai mult ca Solange la 12 ani ai săi. Cu toate aceste impedimente, la cererea prietenilor, Chopin a hotărât să susţină mai multe concerte în public. Concertul din 26 aprilie 1841 a avut un succes răsunător. Criticile erau înflăcărate, suma încasată, uriaşă. După această apariţie Chopin a mai concertat în public o singura dată. Dar în acest timp relaţia dintre Chopin şi George Sand a început să se destrame, şi această decepţie a agravat starea sănatăţii compozitorului. Pe masură ce creşteau copiii scriitoarei, certurile dintre ei au devenit tot mai dure. Despărţirea lor a survenit din cauza numeroaselor neînţelegeri cu copiii lui Sand (Solange si Maurice). Această dispută l-a făcut pe Chopin să afirme: „Oamenii de geniu nu trebuie să aibă copii, căci aceştia cu siguranţă vor ieşi nereusiţi”. Legătura lor s-a terminat în 1847, după un scandal furtunos.
1849. Ultimul an de viaţă.
În urma unei invitaţii, în aprilie 1848, Chopin a plecat în Anglia. Grav bolnav, a concertat la Londra, şi s-a angajat şi pentru Edinburgh în Scoţia, chiar după o călătorie de 12 ore cu trenul. În scrisorile sale se plângea că nu are aer şi că are impresia că imediat „îşi dă duhul”. Invocând efectele dăunătoare ale climei britanice asupra sănătaţii sale, Chopin s-a întors la Paris în noiembrie al aceluiaşi an. Îmbunătăţirea temporară a stării sănătăţii sale a facut posibil să petreacă câteva luni fericite printre prietenii săi. I-a revenit şi dispoziţia creativă (care îl părăsise după despărţirea de George Sand) şi în această perioadă a compus două mazurci, care au apărut numai dupa moartea sa. Boala l-a atacat din nou, şi de această data l-a învins. De altfel, ultimele cuvinte rostite de Frédéric au fost: „Mi-a promis că o să mor doar în braţele ei“. Scriitoarea nu a fost prezentă la înmormântarea amantului şi a unicului bărbat pe care l-a iubit cu adevărat. În ultimele zile a fost îngrijit de sora sa, Ludwika. Frederic Chopin a murit pe 17 octombrie 1849 în Paris.
Înmormântarea s-a desfăşurat după un scenariu conceput de el, şi printre altele în timpul ceremoniei s-a cântat şi Recviemul lui Mozart chiar dacă Chopin a scris poate cea mai cunoscută melodie funerară a tuturor timpurilor pe care şi astăzi lumea o asociază cu moartea – celebra Sonată pentru Pian Nr.2 în Si bemol Minor, cunoscută şi sub numele de Marşul funebru şi utilizată în foarte multe producţii cinematografice. 
Aici se află inima lui Chopin
Frederic Chopin a fost înhumat în cimitirul Pere-Lachaise. Sicriul lui a fost presărat cu acel pumn de pământ pe care-l adusese din Polonia, şi pe care îl păstrase cu grija pe tot timpul şederii sale în străinătate. Numai dupa mulţi ani i-a fost transportată inima la Varşovia şi zidită într-o navă laterală a bisericii Sfânta Cruce. Inima lui Chopin este pastrată într-o urnă de cristal „zidită” într-unul din stâlpii Bisericii Sfintei Cruci, edificiu baroc din capitala Poloniei. 
Mormântul  compozitorului
Monumentul de pe mormântul lui Chopin a fost executat de ginerele lui George Sand, soţul Solangei. În satul său natal Zelazowa Wola au fost ridicate doua monumente în amintirea lui, unul în 1894, celălalt în 1968. În 1948 casa natală a lui Chopin a fost transformată în muzeu. În amintirea marelui compozitor polonez s-au fondat mai multe societăţi muzicale care îi poartă numele, iar începând din 1927 la Varşovia, din cinci în cinci ani (nesocotind perioada din al II-lea razboi mondial) se organizează Concursul International de Pian Chopin.
Frederic Chopin, compozitorul şi pianistul de renume, a fost creatorul a 55 de mazurci, 16 poloneze, 26 de preludii, 27 de schiţe, 21 de nocturne, 4 balade si 4 scherzo.

Sursa: Wikipedia; studentie.ro; dli.ro


Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s