Viaţa şi activitatea lui Adam Mickiewicz în detalii


Stema Poraj
II parte

Prima parte vezi AICI
Mama sa se numea Barbara Majewska, iar tatăl său, avocatul Mikołaj Mickiewicz, era membru al micii nobilimi poloneze. Neamul lui Mikolaj Mickiewicz, nu era de viţă nobilă, deşi unii cercetători polonezi au găsit dovezi, care potrivit cărţii de heraldică a lui Niesiecki confirmă faptul că anume neamul lui Mickiewicz, provine din familia de nobili Giedroycşi are stema Poraj(stema nobilimii poloneze).
Nefiind bogaţi, Mickiewicz au avut destule probleme, din cauza lipsei actelor ce ar confirma originea lor nobilă. Greu de crezut, dar rădăcinile sale nobile, tatăl poetului, a trebuit să le dovedească în instanţă – 21 de ani.
Tatăl scriitorului era o persoană cu unele, deşi nu deosebit de importante, studii, iubea literatura, ba chiar a scris şi el poezii, deşi niciodată nu le-a tipărit.
Casa – muzeu a poetului.
 (Nowogródek)
Mama poetului, nu se deosebea cu nimic de femeile obişnuite a acelor timpuri. O trăsătură distinctivă, însă, a caracterului ei, care s-a transmis şi fiului, a fost credinţa naivă, sinceră şi intensă, care de cele mai multe ori o făcea să vadă manifestarea miraculoasă a puterii lui Dumnezeu în cele mai banale evenimente. S-a întâmplat odată, că ea l-a scăpat, din neatenţie, pe Adam peste fereastră, după care a adresat rugăciuni către Fecioara Maria, iar salvarea copilului i-a fost atribuită nemijlocit puterii divine. În afară de mama sa, influenţa în această direcţie asupra copilului, a avut şi unul dintre servitorii casei Mickiewicz – bătrânul Vlasii, care obişnuia să povestească diverse aventuri fantastice, de parcă ele au avut loc în viaţa sa. 
Aceste istorii, în care superstiţiile populare se împleteau cu născocirile personale, au influenţat puternic imaginaţia lui Adam Mickiewicz.
Dincolo de familie, viaţa liniştită a micului oraş nu îi prea oferea impresii puternice, astfel efectul benefic asupra scriitorului îl avea natura minunată a acestei zone. Vara el, deseori mergea la cunoscuţii tatălui său în satele vecine, se juca şi alerga cu copii de vârsta lui, iar frumuseţea naturii, până când, desigur, inconştient, i-a pătruns în suflet.
Această simplitate a mediului înconjurător, care permitea dezvoltarea puterii mintale, nu a contribuit totuşi la maturizarea timpurie a poetului, el fiind pe atunci un băiat inteligent, dar liniştit şi modest, cu o sănătatea şubredă, care însă nu prezenta nicidecum abilităţi excelente sau geniale. 

                                                       Va urma…                                            
                                                               
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s