Cărţi polone, în limba română


Tokarczuk, Olga. 

Rătăcitorii/OlgaTokarczuk;trad.deCristina Godun.  Bucureşti: 
Art, 2012

Romanul Rătăcitorii de Olga Tokarczuk este câştigătorul Premiului Nike, cea mai prestigioasă recompensă literară din Polonia. Şi nu o dată, ci de două ori: a primit şi premiul juriului, şi pe cel al cititorilor. Apoi a urmat recunoaşterea internaţională, volumul fiind tradus în peste 20 de limbi.  Rătăcitorii este un cabinet de curiozităţi literare, un amestec de povestiri, mărturii, poveşti orientale, anecdote, consideraţii morale şi filosofice, ţesute într-un ansamblu în care toate se leagă. De-a lungul paginilor, vizităm aeroporturi, săli de aşteptare, camere de hotel, muzee. Apar teme ce depăşesc motivul iniţial al călătoriei. Este vizibil în special gustul autoarei pentru monstruozităţi anatomice şi colecţii de organe anormale. Avem de-a face cu o operă originală, cu o lectură în acelaşi timp uşoară şi profundă, cu o scriitură erudită, dar neostentativă, care ne face să ne gândim la faptul că până şi cei mai înrăiţi sedentari, până şi cititorii cei mai dependenţi de fotoliul lor nu sunt altceva decât nişte călători în trecere pe pământ.”
Le Magazine Littéraire 


Reymont, Władysław 
Pământul făgăduinţei/ Władysław Reymont; trad.: prof. Constantin Geambaşu. Bucureşti: Lider, 2011

Fiind tradus în 15 limbi şi bucurându-se de 2 adaptări cinematografice, Pamântul făgăduinţei, probabil cel mai cunoscut roman al scriitorului, creionează o panoramă socială a oraşului Lodz din timpul revoluţiei industriale. Asemeni unei arene a încleştării pentru supravieţuire, romanul accentuează efectele cangrenei morale care marchează deopotrivă destinul celor trei personaje principale – un german, un evreu şi un polonez, devenind astfel o acuză la adresa industrializării şi urbanizării necontrolate.
Concepută în maniera clasică a romanului frescă, scrierea oferă azi, după peste un secol de la apariţie, imaginea unui mecanism care, păstrând proporţiile, pare că se repetă în contextul iniţial al economiei de piaţă din ţările postcomuniste.


Korczak, Janusz 
Cum iubeşti un copil; Dreptul copilului la respect/ Janusz Korczak; trad. Vasile Moga; pref. Maja Wawrzyk.– Bucureşti: Curtea Veche Publishing, 2012

Janusz Korczak (pseudonimul lui Henryk Goldszmit, 1878/79-1942) activist social, medic pediatru, pedagog, profesor şi scriitor. După ce şi-a făcut studiile la Universitatea din Varşovia, între 1905 şi 1912 a lucrat la Spitalul de Copii Berson & Bauman din capitala Poloniei, completându-şi educaţia profesională în Elveţia, Germania, Franţa şi Anglia.   În 1912, a pus bazele unui orfelinat pentru copii evrei, cu un proiect inovator de mică societate auto-guvernabilă şi un program de cercetare pentru dezvoltarea psihologică şi existenţa socială a copiilor şi adolescenţilor găzduiţi acolo. În vara anului 1942, Korczak, împreună cu toţi angajaţii orfelinatului său şi cu toţi copiii aflaţi în grija lor, în jur de 200, au fost ucişi în lagărul de la Treblinka. Data exactă a morţii lor a rămas necunoscută. La Varşovia, a fost ridicat un monument dedicat memoriei tuturor. Gândirea lui Janusz Korczak s-a aflat la baza Convenţiei ONU privind drepturile copilului, adoptată în 1989.


Ostałowska, Lidia
Ţiganul tot ţigan: proză/ Lidia Ostałowska; trad. din lb.poloneză: Cristina Godun; cop.: Mihai Bacinski.– Ch.: Arc, 2011
Ciclul de reportaje prezentate în acest volum dezvăluie cele mai serioase probleme contemporane ale ţiganilor-romi. Autoarea descrie fenomene cu care se luptă sau cu care se confruntă tiganii din Europa postcomunistă. 
Lech Mróz

Gombrowicz, Witold

Jurnal. Vol. 1/ Witold Gombrowicz;trad. olga Zaicik, Cristina Godun.– Bucureşti: Editura RAO, 2010

Acest volum cuprinde textele jurnalului meu publicat în revista Kultura – completate cu fragmente care nu au cunoscut până acum lumina tiparului.
Witold Gombrowicz                                                                       
Considerat drept capodopera sa incontestabilă, Jurnalul seduce prin temele sale, toate aparţinând celor mai disputate probleme. Jurnalul este cu o rară obstinaţie istoria devenirii lui gombrowicz, care se demască pentru a se făruri necontenit sub ochii cititorilor săi. scriitorul este aşa cum şi-a propus singurul şi principalul personaj al jurnalului său. Jurnalul aduce lumină în ceea ce priveşte atitudinea agresivă, ironia, sarcasmul pe care Gombrowicz l-a avut… însingurarea sa rămânând trăsătura psihologică principală.
Olga Zaicik.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s