Dialog cu cititorul: Diana Gumeni


 Impresiiile utilizatorilor despre carte, lectură, despre activitatea bibliotecii în general,  impresii de călătorie, poezii ş.m.a..

Diana Gumeni este studentă în anul III, la Academia de Poliţie „Ştefan cel Mare”. Pasionată de cultură , creaţie şi lectură, Diana a devenit cititoarea fidelă a bibliotecii polone „A. Mickiewicz”.


Intelectul e ceea ce-i dă omului  adeseori putere  să vorbească, să se expună și să ajungă la un rezultat dorit. Însă dezvoltarea intelectului e bazată în mare parte pe ocupațiile omului și interesele acestuia, astfel o mare importanță o au şi cărțile pe care acesta le citește. Cărțile ne oferă șansa să fim mult mai dezvoltați intelectual, dar și ne deschid ochii asupra diferitor fapte şi lucruri existente în viața noastră sau la general în mediul înconjurător.

Atunci cînd îmi aleg o carte, simt nevoiea de a medita asupra alegerii și numeroaselor titluri pe care le văd în fața mea în incinta bibliotecii în care mă aflu atunci, deoarece, nu e deloc ușor să fac alegerea astfel cum simt că toate acestea emană un interes profund asupra-mi.
Cărțile m-au ajutat în mare parte să-mi dezvolt orizontul intelectual, vocabularul, dar și au fost un pilon de bază în dezvoltarea „talentului” de care aș spune că am parte. Cărțile mă  inspiră la creație… Atunci cînd scriu o poezie adesea îmi amintesc de o anumită operă, de un anumit scriitor, încercind parcă uneori să mă compar cu careva din aceștia.
Cărțile  simt că  mă ajută să merg pe calea aleasă trecînd cu ușurintă orice trepte și incercări existente. Nu-mi rămîne decît să citesc mereu, căci această ocupație mă face să mă simt cu adevarat om împlinit și să mă  regăsesc în lumea  creației. Aș putea spune fiecăruia, care se îndoiește de acest fapt,  că orice carte merită a fi citită și doar datorită lecturii putem avea reușite performante în viața noastră…

O poezie pe care am scris-o şi la care ţin foarte mult este „Limba Maternă”, şi pentru că suntem în preajma marii sărbătoari naţionale – Limba Noastră, aş vrea să o lecturaţi şi voi.

Limba maternă


Azi dor de mamă porţi în suflet

Şi plângi mereu, mereu,

Că-n viaţă rele sunt prea multe,

Care provoacă numai greu.

De-ai fi dorit să ai credinţă,

Tu speră c-ai să ai,

O faci tu într-o biruinţă

Ce zi de zi o vreai.

Tu cânţi în limba strămoşească

A mamei sfânt cuvânt,

Căci asta-i cea mai îndrăgită

Din toate pe pământ.

E graiul plaiului matern,

Lăsată nouă de străbuni.

Cei care au luptat în vremi,

Ca noi să fim mai buni.

Astfel ar fi nevoie acum

Să credem în dorinţă

Că tot ce-a fost se va păstra

Pentru o simplă pocăinţă.

Şi graiul nostru va dormi,

Atît cît viaţa o vom duce,

Căci noi mereu ne vom dori

S-avem o viaţătot mai dulce.

E dulce soarta românească,

Căci fericirea ne-o domină,

C-avem o ţară prea frumoasă

Şi-o limbă unică şi sfântă.


Vă doresc tuturor inspiraţie!
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s