Expoziţie virtuală: Cărţile lui Witold Gombrowicz


Institutul Polonez din Bucureşti a făcut o donaţie frumoasă de cărţi polone traduse în limba română, bibliotecii „A. Mickiewicz”. Printre ele, romanele marelui scriitor Witold Gombrowicz (1904 -1969). Autorul a scris romane, piese de teatru şi lucrări cu caracter autobiografic. Majoritatea lucrărilor sale au fost concepute în Argentina, unde el a petrecut 24 de ani, asumîndu-şi statutul de scriitor polonez emigrant.Criza de identitate şi exilul apar frecvent în cele mai importante dintre romanele sale.«O personalitate fascinantă şi complexă, controversată, Gombrowicz a eclipsat multă vreme pe toţi ceilalţi creatori de literatură din diaspora polonă postbelică».«Pronunţat autoscopică şi inovatoare proza şi dramaturgia sa, i-a asigurat lui Gombrowicz un loc reputat în literatura de avangardă a Poloniei»- Stan Velea.


Gombrowicz, Witold
Ferdydurke/ trad. : Ion Petrică.- Bucureşti: RAO International Publishing Company, 2005

Apreciată de critici drept una dintrec cele mai citite cărţi ale secolului XX, Ferdydurkeinaugurează temele şi motivele fundamentale ale operei lui Witold Gombrowicz: problema imaturităţii şi a adolescenţei, viaţa ca un teatru, criză socială şi culturală etc..
Bruno Schulz scria despre această carte: «Literatura noastră a uitat de mult de asemenea evenimente şocante şi descărcări, cum ne oferă romanul lui Witold Gombrowicz. Avem de-a face aici cu o manifestare obişnuită a talentului scriitoricesc, cu o nouă şi revoluţionară formă şi metodă a romanului şi în sfîrşit, cu o descoperire fundamentală, o anexare a unui nou cîmp al fenomenului spiritual, cu un tărîm al nimănui, unde doar o glumă iresponsabilă, un calambur şi un nonsens îşi face de cap»

Gombrowicz, Witold
Posedaţii/trad. şi pref. de Constantin Geambaşu.- Piteşti: Paralela 45, 2006

Un tînăr antrenor de tenis soseşte la conacul de la Polyka, transformat, de o familie de nobili scăpătaţi, în pension. Aici el urmeză să fie partenerul de joc al Maiei Ochołowska. Între modestul antrenor şi fata impulsivă şi foarte conştientă de originile ei aristocratice se dezvoltă o relaţie complexă şi imprevizibilă, care trece prin toate registrele, de la atracţie irezistibilă şi afinitate sufletească la ură şi dezgust. Toate acestea trezesc mânia logodnicului Maiei, aflat în misteriosul castel din vecinătatea conacului, unde îngrijeşte de un prinţ aparent sclerozat, cu gândul de a pune mîina pe averea acestuia. Treptat, evenimentele stranii de la castel prind în mreje toate personajele. Cum castelul ascunde mize nebănuite, fiecare se zbate să-i desluşească tainele. Evenimentele se precipită, iar acţiunea se mută pentru o vreme în mediul urban. Cultivând un limbaj dezinvolt, fără complicaţii stilistice, Posedaţiiintegrează acuitatea frescei sociale şi intensitatea trăirilor sufleteşti într-o naraţiune plină de suspans.

Gombrowicz, Witold
Trans — atlantic/ trad., postfaţă Ion Petrică. – Bucureşti: RAO International Publishing Company, 2006

După debarcarea pe meleagurile argentiene, naratorul, Witold Gombrowicz, întîlneşte un milionar homosexual, îndrăgostit de un tînăr şi frumos polonez, pe care tatăl, un maior în rezervă, doreşte să-l înroleze în armata care se forma în Anglia pentru a lupta împotriva agresorului hitlerist. Conflictul între vechi şi nou, între bătrîn şi tînăr, între fidelitatea faţă de trecut şi fidelitatea faţă de viitor constituie doar un pretext, deoarece în esenţă, atenţia autorului se îndreaptă spre tradegia polonezilor din ţară.
În stilul său «poznaş, sclerotic, baroc, absurd» – după cum el însuşi defineşte -, suferinţele celor din emigraţie în raport cu soarta polonezilor «de dincolo de ape» sînt luate în derîdere şi nu pot fi prezentate decît într-o manieră grotească. Înfruntînd timpul şi reacţiile stârnite după publicarea lui, Trans — Atlantic, cel mai bizar şi mai controversat roman a lui Gombrowicz, rămîne un punct de reper în literatura universale.


Gombrowicz, Witold
Pornografie/ trad., postf.: Ion Petrică. – Bucureşti: RAO International Publishing Company, 2007

Doi bărbaţi în vîrstă, Witold Gombrowicz şi Fryderyk, fac o vizită la conacul lui Hipolit S., unde devin martorii, dar, în bună măsură, şi autorii degradării «formelor», a autorităţilor şi a relaţiiolor interumane.
Cei doi încep, aşadar, să reconstruiască realitatea, iar punctul de pornire îl constituie slujba bisericească, în timpul căreia zăresc doi tineri de 16 ani ( Xenia şi Karol). Aceştia par a fi făcuţi unul pentru altul, aşa că îşi propun să-i apropie, în pofida faptului că între ei nu există nici o atracţie sentimentală. În această trudă regizorală este implicat şi un conducător legendar al conspiraţiei poloneze (Siemian). În cele din urmă, tensiunea presărată cu cadavre «se risipeşte în nimic», încheind o construcţie voit arteficială, în care se putea întrezări un atentat la adresa idealurilor politice ale polonezilor.


Gombrowicz, Witold
Cosmos/trad. şi postf.: Ion Petrică.- Bucureşti: RAO International Publishing Company, 2007

În viziunea autorului, Cosmos«nu este un simplu roman care relatează o întîmplare — să zicem, o dragoste tragică. Este un roman despre însăşi autocrearea realităţii, despre modul stângaci, schiop în care se naşte din asocierile noastre … Cosmos este un roman care se autocreează în timpul scrierii. Este un negru, în primul rând negru, ceva ca un curent negru, învolburat, plin de vârtejuri, de obstacole, de revărsări, o apă neagră care poartă mii de resturi, iar un om priveşte şi e dus de ea…Negură, groază, noapte. Noapte străbătută de patimi violente, alterată de dragoste. Dumnezeu ştie…mie mi se pare că groaza Cosmosului va fi înţeleasă, dar nu atât de repede»

Gombrowicz, Witold

Bakakai/ trad.: Cristina Godun. – Bucureşti: RAO International Publishing Company, 2008


Bakakai este numele unei străzi mărginaşe din oraşul Buenos Aires unde a locuit scriitorul Witold Gombrowicz. El a fost acel care a ales numele acestei străzi drept titlu…deoarece nu are nimic în comun cu subiectul cărţii.


Fapte de demult, uitate, umilinţe de demult şi ura de demult mă loveau la fel cum loveşte ciocănitoarea iarna copacii îngheţaţi şi nemiloşi, îmi făceau semn de după colţ cu degetul gros şi hidos. O, ce sărman eram acum, ca spălat până la piele de un jet continuu de apă, unde oare dispăruseră teama, frica, ruşinea şi stinghereala?  O clipa– m-am gandit, lăsând acele intrebari delicate fara raspuns– oare mi-am irosit viata? Oare numai păcatul, numai mizeria sunt profunde? Oare profunzimea se află în spatele unei unghii murdare? Şi distrat am scris cu degetul pe geam:„Vai de cel care renuntă la murdăria lui pentru curăţia altuia, murdăria este întotdeauna proprie, curăţia e mereu străina“.


Pe cei interesaţi de creaţia lui Witold Gombrowicz, îi invităm la biblioteca polonă «A. Mickiewicz». 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s