Poezia polonă a săptămânii – Karol Wojtyła


Karol Wojtyła s-a născut la 18 mai 1920 în  WadowicePolonia într-o familie modestă. 
A fost papă al Bisericii Catolice – episcop al Romei – și suveran al Vaticanului ales în 16 octombrie 1978.
Tânărului Karol Wojtyła îi plăcea să aştearnă pe hârtie propriile reflecţii şi să le redea în versuri. Din corespondenţă aflăm că autorul scrie versuri şi drame încă din perioada gimnaziului. El a scris o serie de poezii între anii 1950 şi 1966, publicate în revista catolică „Tygodnik Powszechny” din Cracovia, prima poezie publicată fiind „Matka” (Mama), în 1950. În cursul pontificatului său, început la 16 octombrie 1978, el a scris mai mult de 70 de mii de pagini de documente oficiale: 13 enciclice, 12 , 11 „constitutio“ apostolice si 38 de scrisori apostolice. Dar Papa polonez este, totodată, autorul a numeroase lucrări, piese de teatru şi poezii. Iar cartea sa de dialoguri cu Vittorio Messori, publicată în 1994, a devenit un best-seller tradus în 32 de limbi şi vândut în mai mult de zece milioane de exemplare (dintre care un milion în Italia). 

 Pinul polonez

  Tu, pinul meu din Zakopane, copac simplu si adorat,
Dus de lîngă mamă si frati, de lîngă ai tăi toti înstrăinat,

Stai acum ca un orfan în grădină străină,
Si nu-ti pasă că-n jur sînt doar portocali si sulfină.
  Ce drag îmi esti, oaspete scump, cînd la tine mă uit,
Văd că-mpreună de-acelasi dor suferim,
    Ca pelerin si mie departe mi-e dat să trăiesc,
      Pe meleaguri străine de ani viata-mi petrec.
    Străinii si ei cu drag te-au înconjurat,
Dar n-ai mai crescut, de soare nu te-ai bucurat.
Roua de-aici si razele înalte nu ti-au priit,
Crengile toate au pălit si te-ai gîrbovit.
Te ofilesti.
 Trist te usuci pe brazda ce-n floreste,
Viata din tine se duce, căci Patria-ti lipseste.
Copac credincios!
Străinătatea si dorul zi de zi te doboară.
 O fărîmă de toamnă si vîntul din iarnă,
  La pămînt te prăvale!
 Si-n glie străină vei fi tintuit,
   Copacul meu drag si iubit.
Fi-voi eu oare mai fericit?

                                         noiembrie 1995

Pinul, despre care este vorba în această poezie, a fost adus şi oferit Papei de un grup de conaţionali munteni din Zakopane şi sădit în Grădinile Vaticanului, unde s-a uscat. Poemul i-a fost dăruit de Suveranul Pontif cardinalului Poloniei, Jozef Glemp, în timpul unei vizite făcute de acesta la Vatican.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s