POLONEZII ÎN CĂRŢI: Louis Sachar ”Tabăra”



O poveste fascinantă despre frustrare și voință, o aventură la capătul căreia eroul cărții descoperă sensul prieteniei.

În această carte se povestește despre un băiat numit Stanley Yelnats, un copil gras, care era tot timpul luat peste picior de colegii lui de școală.  Stanley fu trimis în Tabăra ”Lacul Verde” și primi un loc în cortul D, unde consilier era domnul Pendanski, un polonez, cu un nume ușor de ținut minte “Stilou-Dans-Cheie”.


…Domnul Pendanski era mai tânăr decât domnul Sir și nu arată deloc fioros. Era așa de bine ras în cap, încât părea chel, însă avea o barbă neagră și cârlionțată. Nasul îi era pârlit de soare.Pendanski îl trimise pe Alan în Sala Mare să-i aducă și pe ceilalți băieți. Apoi îl conduse pe Stanley în cort. Cortul avea șapte paturi înguste și foarte înghesuite…

…- Care era patul lui Lewis? întrebă Pendanski.Pungă de vomă dormea în patul ăsta, strigă Rază – X, semnalând cu piciorul unul dintre pături.– Bun, Stanley, aici vei dormi tu, spuse Pendanski.– Fiecare are câte o poreclă, dar eu prefer să-i strig pe numele lor de botez, explică Pendanski. Este numele pe care l-au primit de la părinții lor și numele sub care sunt cunoscuți de societate, adică acel nume pe care-l vor avea atunci când se vor întoarce în lume și vor deveni niște membri de nădejde ai societății…

 …Pendanski le umplututuror bidoanele, până când îi veni rândul lui Stanley. – Am găsit ceva, anunță băiatul scoțând piatra din buzunar. Pendanski întinse mâna după bidon, dar Stanley îi dădu piatra.– Asta ce  mai e? – O fosilă, răspunse Stanley. Uite se vede un pește.  Pendanski se holbă din nou la ea. – Vezi, i se vede fiecare os, continuă Stanley. – Da, interesant. Acum dă-mi bidonul. Stanley i-l întinse. Pendanski îl umplu cu apă și i-l dădu înapoi. – Deci am zi liberă azi? – Păi de ce?  – Ai zis că dacă ceva interesant, Directorul îmi dă liber pentru tot restul zilei.  Pendanski râdea din toată inima când îl înapoie lui Stanley piatra buclucașă…

…Stanley încercă să-l pocnească pe Strâmbul, dar imediat se pomeni asaltat de pumni în cap și în gât. Strâmbul îl apucase de guler cu o mână și îi căra pumni în față cu cealaltă. Gulerul se sfâșie, iar Stanley căzu. – Destul!, strigă Pendanski.  Însă pentru Strâmbul nu era destul. Sări în spinarea lui Stanley. – Terminați, strigă Pendanski. Strâmbul îl trântise pe Stanley la pământ și-l ținea cu fața lipită în țărână. Băiatul încercă să se apere de lovituri, dar în zadar.  Așa că așteptă să se termine.  Deodată Strâmbul îl lăsă în pace. Stanley ridică privirea și văzu că Zero îi sări în spinare lui Strâmbul și-l strângea de gât, de-i eșeau ochii din orbite. – Lasă – l în pace că-l omori, urla Pendanski. Însă Zero continua să-l sugrume.  Subraț se băgă între ei ca să-i despartă și toți trei se prăbușiră la pământ. Pendanski trase un foc de pistol în aer…

Cartea a primit National Book Award for Young People’s Literature și medalia Newbery pentru contribuții deosebite aduse literaturii americane pentru copii.
  
 Recomandăm spre lectură!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s