URME POLONEZE DE VALOARE în cultura mondială. Ludwik Lejzer Zamenhof – polonezul ce a inventat Esperanto, cea mai răspândită limbă artificială


Esperanto (cel care speră) este cea mai răspândită dintre limbile

Ludwik Lejzer Zamenhof

artificialeNevoia de a avea o singură limbă în toată lumea l-a împins pe filologul şi oftalmologul polonez de origine evreiască Ludovic Lazar Zamenhof să inventeze, în 1887, o limbă nouă. 
Ludovic Lazar Zamenhof s-a născut la 15 decembrie 1859 în orasul Białystok din Polonia. Orasul Białystok era alcatuit din trei grupuri etnografice: polonezi, germani şi belarusi. Pe Zamenhof l-au întristat multele scandaluri şi certuri iscate între ei şi a bănuit că motivul principal pentru care ele aveau loc erau cauzate de lipsa de înţelegere sau din cauza prea multor neînţelegeri şi a faptului că nu exista o limbă comună. Ca om care a trăit într-un mediu de conflict rasial și național (privind granița ruso – poloneză), Zamenhof s-a dedicat promovării toleranței, în special prin crearea unei limbi de circulație internațională.

Încă de tânăr, Zamenhof visa la existența unei limbi universale. În timpul şcolii generale, el a făcut câteva încercări pentru a crea un fel de limbă internaţională cu o gramatică foarte bogată şi foarte complexă. Când a studiat engleza, a realizat că gramatica unei noi limbi trebuie să fie mult mai simpla. Până prin 1878, proiectul său Lingwe uniwersala a fost aproape finalizat, dar Zamenhof era prea tânăr (19 ani) pentru a publica aceasta lucrare. După absolvirea liceului, a studiat medicina la Varşovia şi mai apoi la Moscova. În timpul practicării meseriei de oftalomolog, Zamenhof îşi continua studiul şi munca pentru proiectul sau lingvistic. Timp de doi ani a încercat să strângă fonduri pentru a publica o cărticică ce descria limbajul, până când a primit un sprijin financiar din partea socrului sau. În 1887, cartea întitulată Lingvo internacia. Antaŭparolo kaj plena lernolibro (Limba internaţională. Cuvânt înainte şi manual complet) a fost publicată sub pseudonimul Doctor Esperanto sau Doctor Speranta, din care deriva numele limbii şi este prima

apariție publică, dar și actul de naștere al Limbii internaționale. Pentru Zamenhof, această limbă, departe de a fi doar o unealtă de comunicare a fost un mod de a promova coexistenţa paşnică între diferite popoare şi culturi.  
La 7 august 1887 apare în ziarul polonez Kurjer Codzienny primul articol dspre esperanto, sub semnătura lui Wladyslaw Sabowski. Primul poem scris în esperanto este Mia penso (Gândul meu), de L. L. Zamenhof (1887). Cinci ani mai târziu, Zamenhof a publicat primul dicționar esperanto, Universala VortaroPrimul club de esperanto ia ființă în 1888, în locul celui de volapük (o altă limbă artificială care nu prea a avut succes) din Nürnberg. Primul jurnal în esperanto La Esperantisto a apărut în 1889. Cu unele aptitudini literare și lingvistice, Zamenhof a dezvoltat și testat noua sa limbă prin traducerea unui număr mare de lucrări, inclusiv Vechiul Testament (pe care l-a terminat la scurt timp înainte de moartea sa). Din acel moment esperanto a crescut constant în popularitate. În 1895, 60% dintre abonații periodicului La Esperantisto sunt ruși. Articolul scris de L. N. Tolstoi, care devenise un simpatizant al esperanto, atrage și mai mult ostilitatea cenzurii țariste. În același an, Hélène Giroud din Elveția este prima femeie nevăzătoare din lume care învață esperanto.

Numărul adepților se mărește, printre aceștia numărându-se și marchizul Louis de Beaufront, primul esperantist francez. În 1905, aproape 700 de entuziaști ai limbii au venit la primul Congres Mondial de Esperanto de la Boulogne, Franța, și Ludwik Zamenhof a fost decorat cu Legiunea de onoare
În 1910, Zamenhof a fost nominalizat pentru Premiul Nobel, dar premiul a fost câștigat de Biroul Internațional de Pace. Cu ocazia celui de-al cincilea Congres

Universal de Esperanto, la Barcelona, Zamenhof a fost numit comandant al Ordinului Isabella de regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei. În 1912, Zamenhof a renunțat la conducerea formală a mișcării Esperanto la Cracovia, Polonia. În ultimii ani, Congresul Mondial de Esperanto s-a desfășurat la: Adelaide, Montpellier, Berlin, Tel Aviv, Zagreb, Brazilia, Suedia, China, Lituania ș.a.

Pe 2 august 1914 era programat congresul de la Paris al esperantiștilor la care se înscriseseră 3739 persoane (din peste 50 de țări). Din păcate, tocmai în acea zi izbucnește Primul Război Mondial. Autoritățile germane împiedică sosirea lui Zamenhof și congresul nu mai are loc. Urmează o perioadă de regres pentru mișcarea esperanto, datorat războiului, care antrenează dispariția multor reviste de profil, cât și faptului că mulți esperantiști își pierd viața pe front. La toate acestea se adaugă și încetarea din viață a lui Zamenhof (14 aprilie 1917). Inițial vorbitorii limbii esperanto, au avut senzația că limba lor va fi aleasă, dar nu a fost să fie așa. Despre limbă, părerile diferă: unii spun că limba esperanto era evitată datorită setului de reguli foarte complicate ale gramaticii, ceea ce o făceau foarte greu de învăţat. Alţii sunt de părerea că esperanto, cu o gramatică simplă şi un vocabular format din 900 de cuvinte derivate din limbi germanice şi slave, se învaţă repede şi se răspândeşte din ce în ce mai mult. 
Esperanto este menționată în Cartea recordurilor ca fiind singura limbă fără verbe neregulate. În plus, are o scriere pur fonetică: fiecărei litere îi corespunde un singur sunet, și pentru fiecare sunet există o singură literă.
Esperanto este o limbă aglutinantă. Părțile de vorbire se disting prin vocala finală: -o pentru substantive, -i pentru verbe (la infinitiv) și pronume personale, -a pentru adjective și -e pentru adverbe; există și câteva adverbe, nederivate, terminate în -aŭ. În această limbă există 11 prefixe şi 48 de sufixe cu care, dintr-o rădăcină, se pot forma până la 25 de cuvinte. Asta, ţinând cont că fondul lexical al limbii e format 70% din limbi neolatine, 20% din cele anglo-saxone şi doar 10% din alte limbi, cum ar fi cele slave sau greaca. Principiul acestei limbi universale se baza pe ideea că rădăcinile cuvintelor au fost extrase din toate limbile lumii, din dorința de a aduce pacea eternă pe tot globul. Această limbă ar fi soluţia democratică a unei limbi de comunicare internaţionale, susţin esperantiştii. Nu ar dezavantaja nicio naţiune. Ar fi o limbă a păcii şi prieteniei între popoare. Va tinde să pună o frână anglicizării totale şi la revalorizarea celorlalte limbi naţionale.
Există şi Imnul esperantiștilor. Se întitulează La Espero (Speranța), și a fost scris de L.L. Zamenhof. Muzica a fost compusă de Félicien Menu de Ménil.
La Espero
En la mondon venis nova sento,
tra la mondo iras forta voko;
per flugiloj de facila vento
nun de loko flugu ĝi al loko.
Ne al glavo sangon soifanta
ĝi la homan tiras familion:
al la mond’ eterne militanta
ĝi promesas sanktan harmonion.
Sub la sankta signo de l’ espero
kolektiĝas pacaj batalantoj,
kaj rapide kreskas la afero
per laboro de la esperantoj.
Forte staras muroj de miljaroj
inter la popoloj dividitaj;
sed dissaltos la obstinaj baroj,
per la sankta amo disbatitaj.
Sur neŭtrala lingva fundamento,
komprenante unu la alian,
la popoloj faros en konsento
unu grandan rondon familian.
Nia diligenta kolegaro
en laboro paca ne laciĝos,
ĝis la bela sonĝo de l’ homaro
por eterna ben’ efektiviĝos.
Speranța (traducere liberă)
A venit în lume un nou simțământ,
un nou apel străbate lumea;
pe aripi de vânt lejer
să zboare acum din loc în loc.
Nu către spada însetată de sânge
el atrage familia umană:
lumii veșnic războinice
îi promite o armonie sfântă.
Sub semnul sfânt al speranței
se strâng pașnicii luptători
și repede evoluează afacerea
prin munca celor care speră.
Puternic stau ziduri milenare
între popoarele divizate;
însă vor sări în lături barierele încăpățânate
dezbătute de sfânta dragoste.
Pe temelia unei limbi neutre,
înțelegându-se reciproc
popoarele vor forma în armonie
un mare cerc familial.
Colegii noștri sârguincioși
nu vor obosi în munca pentru pace,
până când frumosul vis al omenirii
nu se va desăvârși pentru totdeauna.

Puţini ştiu că printre vorbitorii de esperanto s-au numărat multe personalităţi. Prima pe listă ar fi Carmen Sylva, pseudonimul literar al Reginei Elisabeta. Apoi Tudor Arghezi, Geo Bogza, Radu Tudoran. Printre autorii traduşi în esperanto se numără Mihai Eminescu, cu 30 de poezii, Vasile Alecsandri, D. Bolintineanu, G.Topârceanu, Mircea Eliade, cu Maitreyi, Sadoveanu, Mircea Cărtărescu.     
În prezent limba esperanto nu mai prezintă interesul de cândva pentru că engleza este limba de circulație universală, însă nici nu a dispărut.
În Africa, 31 de ţări acceptă această limbă, în America de nord şi centrală – 17, trei sunt şi în Oceania, iar în Asia, nu mai puţin de 41. În Europa sunt 45 de ţări în care această limbă e vorbită. 
Există circa 120 de societăți, iar limba este vorbită de aproximativ jumătate de million la câteva milioane de persoane. Mulți dintre aceștia sunt în Japonia, Coreea, Brazilia, Bulgaria, Polonia, România. La Expoziția de la St. Louis a fost acordată recunoașterea oficială de către comisia secțiunii franceze. Există o literatură mare și în continuă creștere în esperanto. Peste douăzeci de reviste sunt în circulație, inclusiv o revistă lunară, Braille, pentru nevăzători. De asemeni, limba a intrat în uz comercial.Un asteroid, descoperit de Observatorul din Finlanda la 06 februarie 1938 poartă numele de Zamenhof, în onoarea sa. Un alt asteroid poartă numele de Esperanto, în onoarea lui Zamenhof (denumire provizorie). De asemenea, sute de străzi urbane, parcuri, poduri din întreaga lume poartă numele după Zamenhof. În Lituania, cea mai cunoscută stradă, Zamenhof – este în Kaunas, unde a trăit și a avut o casă câtva timp. Alte denumiri după Zamenhof, sunt în Franța, Ungaria, Polonia, Cehia, Spania, Italia, Israel, Brazilia ș.a. 
De-a lungul timpului au existat mai multe încercări de a se construi un limbaj universal, începând încă din Evul Mediu. Am putea spune, astăzi, că o limbă universală ar fi engleza. Adevărat, dar nu este în concordanță cu visul lui Zamenhof. Limba creată de el poate uni oameni din întreaga lume. Și-a dorit crearea unei limbi mai egalitare. Zamenhof ar spune că cea mai mare parte a lumii (cea a cărei limbă naturală este alta decât engleza) ar fi clasificată de rangul doi. Esperanto, însă, a devenit limba artificială cu cel mai mare succes. Este o limbă vorbită și scrisă, cu un lexic derivat din limbi vest – europene, cu o sintaxă și morfologie de influență slavă. Chiar și acum, noi proiecte lingvistice sunt publicate aproape în fiecare an. Asociația Universală de

Bustul lui Zamenhof
 în Viena

Esperanto (UEA), cu sediul la Rotterdam, Olanda, are asociații afiliate în 62 de țări. În 1954 Conferința Generală UNESCO a recunoscut că succesele esperanto sunt în armonie cu idealurile UNESCO și ca urmare s-au stabilit relații între UNESCO și UEA. UEA mai are relații consultative cu ONU, UNICEF, Consiliul European, Organizația Statelor Americane și Organizația Internațională pentru Standarde. Anual au loc peste o sută de conferințe și întâlniri în esperanto. Cea mai mare dintre ele este Congresul Mondial de Esperanto. Esperanto este deja adaptată la cerinţele ştiinţei şi tehnicii moderne; este larg răspândită pe InternetSunt sute de mii de site-uri în esperantoPeste o sută de periodice apar regulat în esperanto (Monato, Fonto, Esperanto ș.a.). Multe stații de radio din lume emit în esperanto.  S-a dovedit că esperanto este utilă şi ca limbă-trambulină. Cunoaşterea ei ajută şi facilitează învăţarea altor limbi străine, inclusiv engleza. Pentru persoane a căror limbă părintească nu este una indo-europeană (de exemplu araba, chineza, estoniana, finlandeza, maghiara, japoneza, coreeana, malaieza, mongola, turca, vietnameza), esperanto este precum un bilet de intrare cu reducere în acel grup de limbi. Esperanto nu este legată de niciun fel de grup financiar, naţional sau multinaţional, nici nu este impusă oamenilor de vreo putere politică ori militară agresivă. Prin urmare, ea este cu adevărat neutrală şi relativ nediscriminatoare.

”Limba internațională a următoarelor generații va fi doar și sigur o limbă artificială” (L.L.Zamenhof).

Sursa:ro.wikipedia.orgwww.efemeride.rowww.evz.roroportal.ro; brancoinfo.wordpress.com; adevarul.ro; reteaualiterara.ning.com

Anunțuri

2 gânduri despre „URME POLONEZE DE VALOARE în cultura mondială. Ludwik Lejzer Zamenhof – polonezul ce a inventat Esperanto, cea mai răspândită limbă artificială

  1. Când eram studentă limba esperanto era in voga. Ca sa ma diferentiez am invatat-o si ca sa am cu cine ma da tare am convertit-o si pe colega mea Iulia Tatarescu s-o invete.. Era haios… La finele anilor 90 la biblioetca Transilvania s-a constituit un Club Esperanto care a functionat citiva ani… Am citit pe Ebraica ca un evreu a inventat-o, acum la voi aflu că era de origine poloneza! Respect voua bibliotecii Itic Mangher si Adam Mickiewick pentru ca promovati contribuțiile notorii la dezvoltarea omenirii a reprezentantilor etniilor ebraica si polona!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s