POLONEZII ÎN CĂRŢI: Lev Tolstoi ”Război şi pace”


Înainte de a scrie acest roman, Lev Tolstoi a dorit să realizeze o evocare a răscoalei adevarul-colectia-completa-lev-tolstoidecembriştilor din 1825, însă evenimentele care se întâmplau în acea perioadă în Rusia ţaristă, l-au făcut să-şi lărgească cadrul în timp şi în spaţiu. Tolstoi a realizat o adevărată epopee a Rusiei de-a lungul unui deceniu şi jumătate (1805-1820), una din perioadele cele mai dramatice şi mai eroice ale istoriei sale.
Evenimentele istorice care constituie subiectul acestui roman sunt războaiele purtate împotriva lui Napoleon, de la campania premergătoare bătaliei de la Austerlitz (1805), până la invadarea Rusiei de către francezi (1812), incendierea Moscovei şi dezastruoasa retragere a invadatorilor.
Pe de o parte, sunt prezentate realităţile războiului, iar pe de altă parte, cele ale perioadei de pace: lumea saloanelor din Petersburg şi Moscova, intrigi, femei, iubiri, dezamăgiri etc.
Dintre cele peste 500 de personaje care apar în roman, un loc aparte este ocupat de prinţul Bolkonski, contele Bezuhov şi contele Rostov – reprezentanți ai familiilor aristocrate din acele vremuri. Război şi pace, oferă modele de caractere puternice, născute din vâltoarea războiului, romancierul fiind un adevărat maestru al construirii personajelor atât de numeroase şi de diverse din punct de vedere al tipologiei. 19napoleonDin mulţimea de personaje pe care le întâlnim în romanul lui Tolstoi, câteva dintre ele îi aparţin Ducatului Varşoviei, fostul stat polonez, înfiinţat de Napoleon Bonaparte în 1807 pe teritoriul polonez, cedat de Prusia conform Tratatului de la Tilsit. În acea perioadă din Armata Napoleoniană, făcea parte un numeros contingent de polonezi pe care îi descoperim în roman, dar și conţi polonezi şi femei al acelui ţinut: Pan Przebyszewski; contelui Willarsky; conte Zilinsky; contelui Goluchowski; pani Przazdecka; pani Borzozowska.

Se descoperiseră cauzele acelei noutăţi, socotită până atunci de necrezut şi de neadmis, că ruşii fuseseră învinşi. Acele cauze erau: trădarea austriecilor, proasta aprovizionare a armatei, trădarea polonezului Przebyszewski şi a francezului Langeron, nepriceperea lui Kutuzov, precum şi tinereţea şi lipsa de experienţă a împăratului.

Pentru că te duci la Petersburg, înmânează asta contelui Willarsky (scoase portvizitul, luă o hârtie mare, împăturită în patru, şi scrise pe ea câteva cuvinte). Într-o seară, Pierre primi vizita tânărului conte polonez Willarsky, pe care îl cunoscuse din întâmplare în societatea petersburgheză. Tot timpul drumului, Willarsky fu zgârcit la vorbă. La întrebarea lui Pierre referitoare la ce trebuie să facă şi cum să răspundă, Willarsky nu-i dezvălui decât că, fraţi mai vrednici decât el îi vor pune întrebări şi că Pierre nu trebuie decât să spună adevărul. Cu zâmbetul luminos ca de copil, cu paşi timizi, înainta cu un picior încălţat şi cu celălalt desculţ, condus de sabia lui Willarsky, pe care acesta i-o lipise de pieptul gras şi dezvelit.

Boris locuia înpreună cu un alt aghiotant, bogatul conte polonez Zilinsky, care, ca toţi polonezii crescuţi la Paris, se dădea în vânt după francezi şi, cât au stat la Tilsit, n-a fost zi în care acesta şi Boris să nu aibă la masă ofiţeri francezi. Contele Zilinsky, se vedea clar, nu era câtuşi de puţin bucuros de acest musafir rus care-i strica anturajul şi nu-i adresă niciun cuvânt.

Oricât de absurd i se părea gândul că pleca fără să vândă contelui Goluchowski cei trei cai şargi pe care acest conte polonez se arătase gata să-i cumpere şi pe care el pusese prinsoare că î-i va vinde cu două mii de ruble, oricât de curios i se părea faptul că se va ţine fără el balul pe care husarii urmau să-l dea în cinstea pannei Przazdecka, pentru a le face în ciuda ulanilor care dăduseră un bal în cinstea pannei Borzozowska, ştia că trebuie să părăsească lumea asta senină şi minunată ca s-o apuce spre alta unde totul era aiureală.

Când aghiotantul, care se întoarse lângă împărat, găsi momentul potrivit şi îşi permise să atragă atenţia împăratului asupra devotamentului polonezilor faţă de persoana sa, omul scund în tunică cenuşie se ridică şi începu să se uite din când în când, la ulanii care se înecau, distrăgându-i atenţia.

Pentru a descoperi mai mulţi polonezi în romanul lui Lev Tolstoi, vă îndemnăm să citiţi această capodoperă a literaturii universale, care a fost şi va rămâne în vogă încă multe secole.

Lectură plăcută!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s