POLONEZII ÎN CĂRȚI: Lucreția Bârlădeanu ”Tunica portocalie”

„Tunica Portocalie” este o carte de proză scurtă, cu personaje și subiecte extrem de variate.lucretia2 (1) Toate istoriile te absorb încât îți dorești continuare pentru fiecare din ele.  Printre filele acestei cărți găsim frumoase povești de dragoste, povești de viață, povești cu descrieri foarte detaliate, care ne permit să avem eroul principal sau a eroina și mai aproape. Diverse destine s-au ascuns în spatele atâtor cuvinte de suflet.
Tot în această carte găsim și o istorie ce poartă un accent polonez. De fapt, și titlul ei este: Variații pe o temă poloneză. În ea se vorbește despre destinul bunicii Nadejda, care pentru eroina acestei nuvele a devenit un punct important în itinerarul identității sale. Deși nu o cunoscuse personal, o purta în ea ca pe o planetă necunoscută, care vibra și emana neuroni de rubedenie într-un mod aparte, mai ales atunci când îl asculta pe Chopin. Și iată că într-o zi hotărâse să recompună destinul bunicii sale, întorcându-se în timp, sprijindu-se de istorie și amintiri, mai ales amintirile altora.

Bunica a ajuns la noi în sat pe la sfârșitul secolului nouăsprezece. Tatăl ei, preotul Slonovski, s-a retras acolo dintr-o localitate din nordul Moldovei, după ce-și îngropase, cu inima frântă, soția și alți trei copii. Pe Nadiușa, mică de tot, și pe fratele ei, i-a ascuns intr-o desagă si a hotărât să-i salveze, trecându-i neobservat de ochii autorităților, care interziceau  în epocă oamenilor să părăsească  un loc afectat de ciumă. Preotul însă se pare că făcuse un legământ cu Dumnezeu să supraviețuiască imperiilor împreună cu cei doi copii ai săi.

…Sufletul bunicii Nadejda nu a putut funcționa ca al meu. Ea a fost o sedentară sadea. Să fi obosit oare sângele ei polonez în așa hal să tot pribegească prin lume tocmai când ajunseseră la ea, că era gata să-i înghețe în vene, pentru a nu o lăsa să abandoneze satul în care o adusese destinul?

Într-o dimineață de toamnă târzie însă, bunica își anunță hotărâtă bărbatul că ea se întoarce la Tătărăuca veche. O mistuia dorul. Nu a putut-o opri nimeni. Porni pe jos, peste văi și dealuri, cum credea ea că va ajunge mai degrabă. Mersese mult. Când se făcu întuneric, ceru adăpost la o casă din marginea unui sat. Gospodarii au primit-o fără a o ispiti prea mult. Li se păruse , ce-i drept, cam îndrăzneț gestul ei de a călători de una singură. Dar nu au comentat nimic. Au lăsat-o să se odihnească.

Avansase prea mult în câmp, când auzi un urlet prelung și fioros. Privi într-acolo. În lumina lunii, se profilau umbrele alungite ale unei haite de lupi. Încremeni de frică și se lăsă în genunchi, făcându-și semnul crucii.

 Cartea ”Tunica portocalie” face parte din Programul ”Chișinăul citește” din acest an.
Recomandăm spre lectură!

Reclame