BUCĂTĂRIA POLONĂ: Тушеная говядина с овощами в пиве

Здравствуйте, уважаемые посетители блога Polonistica

Вот-вот начнется последний месяц осени. И хотя сегодня чудесный солнечный денек, он никого не обманет – зима на носу! Пора настраиваться на долгие холода, в том числе и гастрономически, то есть на горячие сытные мясные блюда. И сегодня хочу вам предложить одно из таких блюд, а именно Тушеную говядину с овощами в пиве. Сразу оговорюсь: мясо (по возможности молодое) лучше взять с прослойками жира, тогда оно будет сочнее, а пиво – обязательно светлое. Чем светлее пиво, тем нежнее мясо.

Итак, нам потребуется:

Говядина (любая часть) – 500 г
Лук  (шалот или другой)  – 4 шт.
Морковь – 1 шт.
Перец сладкий красный – 1 шт.
Пиво светлое – 500 мл
Кориандр (зернами),
Перец горошком (смесь)
Лавровый лист
Соль – щепотку по вкусу
Масло сливочное
Масло оливковое

Как приготовить:

Тщательно промытое мясо обсушиваем, нарезаем небольшими кусочками и складываем в кастрюлю. Нарезаем лук тонкими полукольцами и добавляем к мясу. Морковь (полукольцами), половину перца (кубиками) добавляем к мясу. Солим и обминаем, чтобы содержимое пустило сок. Затем добавляем лавровый лист, смесь перцев и кориандр, заливаем все пивом и помещаем на сутки в холодильник.

Ставим сковороду на огонь и наливаем масло (сливочное и оливковое). Вынимаем мясо из маринада и обжариваем на сковороде до румяной корочки. Уменьшаем огонь до среднего и добавляем овощи из маринада, можно также добавить вторую половину перца и, по желанию, грибы или другие овощи, все обжариваем несколько минут.

Добавляем к мясу маринад (несколько ложек или больше, по желанию), если нужно, подсаливаем, и тушим мясо под крышкой 25–30 минут.

Мясо с овощами, тушеное в пиве, готово, приятного аппетита!

Sursa foto: img.povar.ru; photorecept.ru

Olga Tokarczuk a primit Premiul Nobel pentru Literatură

O noutate frumoasă pentru cititorii noștri, iubitori de lectură: joi, 10 octombrie 2019,  una dintre cele mai remarcabile scriitoare poloneze contemporane, Olga Tokarczuk, a fost desemnată laureată a Premiului Nobel pentru Literatură pe 2018. Tokarczuk a fost aleasă „pentru imaginaţia narativă care, cu pasiune enciclopedică, reprezintă depăşirea graniţelor ca formă de viaţă”.

Olga Tokarczuk este considerată în Polonia drept una dintre cele mai talentate romanciere din generaţia sa, iar operele autoarei sunt pe lista celor mai bine vândute cărţi în Polonia, traduse în peste 25 de limbi, inclusiv în chineză și catalană. Multe din ele au fost adaptate pentru scenă sau ecran.

Vestita scriitoare s-a născut în 1962 în Sulechów, Polonia. Părinții ei erau profesori, iar tatăl mai lucra și ca bibliotecar. Olga Tokarczuk a citit mai tot ce se putea citi din acea bibliotecă, acolo și-a descoperit și pofta pentru literatură. Înainte de cariera de scriitor, Tokarczuk a studiat psihologia la Universitatea din Varșovia din 1980 și a debutat ca scriitoare de ficțiune (1993), cu cartea „Podróz ludzi Księgi” (Călătoria oamenilor cărții), tradusă și în limba română.

Scritoarea și eseista mai are în palmares și alte premii, unele din ele fiind: Premiul Asociației Poloneze a Editorilor de carte, Premiul Fundației Kościelski (1997), Pașaportul Politicii precum și câteva nominalizări la Premiul Literar NIKE, de patru ori laureată a premiului Cititorilor NIKE, iar în 2008 este recompensată pentru prima dată cu acest premiu de către juriu.

În 2010 a fost desemnată cu Medalia de argint pentru Meritul Culturii „Gloria Artis”, iar în 2012 a luat Premiul literaturii Usedomer.

De asemenea, în 2018, Olga Tokarczuk a devenit primul  scriitor polonez recompensat cu Man Booker Prize, una dintre cele mai prestigioase distincții literare din Marea Britanie, care i-a fost decernată pentru romanul său „Flights”.

Așa se făcu că, în toamna anului 2016,  directoarea bibliotecii polone „A. Mickiewicz” din Chișinău, Oxana Andreev și colega sa, Svetlana Gumeni, au fost într-o vizită de studiu în orașul Kielce, din Voievodatul Sfintei Cruci. Într-una din zile, la biblioteca gazdă, „Witold Gombrowicz”, au avut o întrevedere și cu viitoarea Laureată Nobel, Olga Tokarczuk.

Tot atunci, scriitoarea a oferit cadou și câteva cărți, care au venit însoțite de autograful autoarei și cu mesaj personalizat.

La momentul actual, pe lângă aceste cărți, biblioteca polonă, mai are în colecția sa și alte titluri ale vestitei scriitoare, unele din ele traduse în limba română.

Cu drag vă invităm să le lecturați!

Sursa foto: viva.pl;

Sursa: vz.ru; culture.pl; radiochisinau.md;

POLONEZII ÎN CĂRȚI:„Grădina Speranței” de Diane Ackerman

O poveste uluitoare despre război. O poveste reală despe Jan Żabíński, directorul unei grădini zoologice şi soţia sa, Antonina, care îngroziţi de rasismul nazist, au exploatat obsesia naziştilor pentru animalele rare pentru a salva mai bine de 300 de oameni sortiţi pieirii. Dar în Polonia celui De-al Doilea Război Mondial, când puteai fi condamnat la moarte și dacă dădeai o cană de apă unui evreu însetat, eroismul lor iese în evidență ca un fapt cu atât mai senzațional. 

„De obicei soţul ei, Jan Żabíński, se trezea primul, îşi trăgea pe el pantalonii şi o cămaşă cu mâneci lungi, îşi punea ceasul mare pe încheietura păroasă a mâinii stângi, apoi cobora tiptil la parter. Înalt şi zvelt, cu nasul mare, ochii negri şi umeri musculoşi de hamal, avea conformaţia destul de asemănătoare cu a tatălui femeii, Antoni Erdman, un inginer polonez de căi ferate stabilit în St. Petersburg, care călătorise prin Rusia practicându-şi meseria. ”

„În 1932, respectând tradiţia catolică poloneză, Antonina a ales un nume de sfânt pentru propriul ei fiu nou-născut, Ryśzard, sau Ryś pe scurt – cuvântul polonez pentru „râs”.”

„Ca poloneză bilingvă născută în Rusia și care revenise în Polonia, Antonina se simțea ca acasă în istmul acela verde care lega regimuri diferite, plimbându-se la umbra unor copaci bătrâni de jumătate de mileniu, un codru atât de des de jur împrejur, încât creează intimitate – un organism fragil și în același timp complet, fără granițe vizibile.”

„Într-o duminică de sâmbătă din vara anului 1941, Antonina a văzut că în fața vilei s-a oprit o limuzină, din care a coborât un civil german corpolent. Înainte ca el să poată suna la ușă, femeia a alergat la pianul din living și a început să cânte cu energie acordurile ariei „Pleacă, pleacă, pleacă în Creta!” din opera bufă Frumoasa Elena din Jacques Offenbach, ca semnal pentru „musafiri” să se retragăascunzătorile lor și să rămână tăcuți. Alegera lui Offenbach de către Antonina spune multe despre personalitatea ei și despre atmosfera din vilă.”

„Mutarea familiei Kenigswein a creat o problemă nouă pentru Antonina și Jan – cum să transferi atâția oameni fără să atragi atenția? Antonina a decis să reducă riscurile, oxigenându-le părul negru, deoarece mulți germani, dar și polonezi, presupuneau că toți blonzii aveau descendență scandinavă și ca toți evreii aveau părul negru”.

Cartea Dianei Ackerman a fost premiată, în 2008, cu Orion Book Award și a fost ecranizată, filmul bucurându-se de asemenea de un mare succes de public.

Un roman care te va captiva din primele randuri!

Sursa foto:cdn.dc5.ro; moviemom.com