POLONEZII ÎN CĂRȚI:„Grădina Speranței” de Diane Ackerman


O poveste uluitoare despre război. O poveste reală despe Jan Żabíński, directorul unei grădini zoologice şi soţia sa, Antonina, care îngroziţi de rasismul nazist, au exploatat obsesia naziştilor pentru animalele rare pentru a salva mai bine de 300 de oameni sortiţi pieirii. Dar în Polonia celui De-al Doilea Război Mondial, când puteai fi condamnat la moarte și dacă dădeai o cană de apă unui evreu însetat, eroismul lor iese în evidență ca un fapt cu atât mai senzațional. 

„De obicei soţul ei, Jan Żabíński, se trezea primul, îşi trăgea pe el pantalonii şi o cămaşă cu mâneci lungi, îşi punea ceasul mare pe încheietura păroasă a mâinii stângi, apoi cobora tiptil la parter. Înalt şi zvelt, cu nasul mare, ochii negri şi umeri musculoşi de hamal, avea conformaţia destul de asemănătoare cu a tatălui femeii, Antoni Erdman, un inginer polonez de căi ferate stabilit în St. Petersburg, care călătorise prin Rusia practicându-şi meseria. ”

„În 1932, respectând tradiţia catolică poloneză, Antonina a ales un nume de sfânt pentru propriul ei fiu nou-născut, Ryśzard, sau Ryś pe scurt – cuvântul polonez pentru „râs”.”

„Ca poloneză bilingvă născută în Rusia și care revenise în Polonia, Antonina se simțea ca acasă în istmul acela verde care lega regimuri diferite, plimbându-se la umbra unor copaci bătrâni de jumătate de mileniu, un codru atât de des de jur împrejur, încât creează intimitate – un organism fragil și în același timp complet, fără granițe vizibile.”

„Într-o duminică de sâmbătă din vara anului 1941, Antonina a văzut că în fața vilei s-a oprit o limuzină, din care a coborât un civil german corpolent. Înainte ca el să poată suna la ușă, femeia a alergat la pianul din living și a început să cânte cu energie acordurile ariei „Pleacă, pleacă, pleacă în Creta!” din opera bufă Frumoasa Elena din Jacques Offenbach, ca semnal pentru „musafiri” să se retragăascunzătorile lor și să rămână tăcuți. Alegera lui Offenbach de către Antonina spune multe despre personalitatea ei și despre atmosfera din vilă.”

„Mutarea familiei Kenigswein a creat o problemă nouă pentru Antonina și Jan – cum să transferi atâția oameni fără să atragi atenția? Antonina a decis să reducă riscurile, oxigenându-le părul negru, deoarece mulți germani, dar și polonezi, presupuneau că toți blonzii aveau descendență scandinavă și ca toți evreii aveau părul negru”.

Cartea Dianei Ackerman a fost premiată, în 2008, cu Orion Book Award și a fost ecranizată, filmul bucurându-se de asemenea de un mare succes de public.

Un roman care te va captiva din primele randuri!

Sursa foto:cdn.dc5.ro; moviemom.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s