Dialog cu cititorul: Ana Gojin

Impresiiile utilizatorilor despre carte, lectură,
despre activitatea bibliotecii în general,
impresii de călătorie, poezii ş.m.a

Ana Gojin, studentă a Academiei de Muzică, Teatru si Arte Plastice. Îi place muzica și literatura, deaceea se dedică zi de zi artei și frumosului.

12294826_1531856253798923_6716523473690034972_n
De mic copil, lectura a fost hobby-ul meu preferat. Din momentul în care am înțeles că abilitatea de a citi ne poate dărui nenumărate clipe de fericire, am fost nedespărțită de carte. De la biblioteca școlii am citit și recitit toate cărțile și mereu îmi doream ceva nou.

Mica bibliotecă, ascunsă sub umbra pomilor ,nu am văzut-o din prima, dar mă bucur că am hotărât să intru aici. La filiala ”A. Mickiewicz” îmi place mult atmosfera caldă și bunăvoința bibliotecarelor, asta te face să îți dorești să tot revii aici.
 Pe unul din rafturile bibliotecii am și găsit cartea, ce a devenit cea mai importantă descoperire literară pentru mine: ”Contele de Monte Cristo” de Alexandre Dumas. O carte absolut captivantă și, fără îndoială, una dintre cele mai cunoscute romane ale lui Dumas. Este genul de carte care ți-ai dori să nu se mai termine. Se citește cu sufletul la gură și te prinde în vraja ei din primele rânduri. Dragoste, prietenie, ură, trădare, răzbunare, obsesie și un strop de bunătate – acest roman e un adevărat cocktail de sentimente și trăiri omenești.
În special te surprinde măiestria cu care au fost împletite toate evenimentele și ”ingeniozitatea” contelui, care transformă o banală istorie despre răzbunare în ceva absolut inedit și îndrăzneț.
Vă propun cu mare drag să lecturați această carte, nu veți regreta!!
Și, nu uitați nici de mica noastră bibliotecă, unde mereu poți găsi ceva pe placul inimii.

Mult succes tuturor!!!

Reclame

POLONEZII ÎN CĂRȚI: Lucreția Bârlădeanu ”Tunica portocalie”

„Tunica Portocalie” este o carte de proză scurtă, cu personaje și subiecte extrem de variate.lucretia2 (1) Toate istoriile te absorb încât îți dorești continuare pentru fiecare din ele.  Printre filele acestei cărți găsim frumoase povești de dragoste, povești de viață, povești cu descrieri foarte detaliate, care ne permit să avem eroul principal sau a eroina și mai aproape. Diverse destine s-au ascuns în spatele atâtor cuvinte de suflet.
Tot în această carte găsim și o istorie ce poartă un accent polonez. De fapt, și titlul ei este: Variații pe o temă poloneză. În ea se vorbește despre destinul bunicii Nadejda, care pentru eroina acestei nuvele a devenit un punct important în itinerarul identității sale. Deși nu o cunoscuse personal, o purta în ea ca pe o planetă necunoscută, care vibra și emana neuroni de rubedenie într-un mod aparte, mai ales atunci când îl asculta pe Chopin. Și iată că într-o zi hotărâse să recompună destinul bunicii sale, întorcându-se în timp, sprijindu-se de istorie și amintiri, mai ales amintirile altora.

Bunica a ajuns la noi în sat pe la sfârșitul secolului nouăsprezece. Tatăl ei, preotul Slonovski, s-a retras acolo dintr-o localitate din nordul Moldovei, după ce-și îngropase, cu inima frântă, soția și alți trei copii. Pe Nadiușa, mică de tot, și pe fratele ei, i-a ascuns intr-o desagă si a hotărât să-i salveze, trecându-i neobservat de ochii autorităților, care interziceau  în epocă oamenilor să părăsească  un loc afectat de ciumă. Preotul însă se pare că făcuse un legământ cu Dumnezeu să supraviețuiască imperiilor împreună cu cei doi copii ai săi.

…Sufletul bunicii Nadejda nu a putut funcționa ca al meu. Ea a fost o sedentară sadea. Să fi obosit oare sângele ei polonez în așa hal să tot pribegească prin lume tocmai când ajunseseră la ea, că era gata să-i înghețe în vene, pentru a nu o lăsa să abandoneze satul în care o adusese destinul?

Într-o dimineață de toamnă târzie însă, bunica își anunță hotărâtă bărbatul că ea se întoarce la Tătărăuca veche. O mistuia dorul. Nu a putut-o opri nimeni. Porni pe jos, peste văi și dealuri, cum credea ea că va ajunge mai degrabă. Mersese mult. Când se făcu întuneric, ceru adăpost la o casă din marginea unui sat. Gospodarii au primit-o fără a o ispiti prea mult. Li se păruse , ce-i drept, cam îndrăzneț gestul ei de a călători de una singură. Dar nu au comentat nimic. Au lăsat-o să se odihnească.

Avansase prea mult în câmp, când auzi un urlet prelung și fioros. Privi într-acolo. În lumina lunii, se profilau umbrele alungite ale unei haite de lupi. Încremeni de frică și se lăsă în genunchi, făcându-și semnul crucii.

 Cartea ”Tunica portocalie” face parte din Programul ”Chișinăul citește” din acest an.
Recomandăm spre lectură!

POLONEZII ÎN CĂRŢI: Doina Lungu "Simfonia unui criminal"

Simfonia unui criminal” este un roman – thriller care împleteşte mistere, crime, pasiune, obsesii, muzică, violenţă şi dragoste.

Protagonistul, Adam Novak, precum şi ceilalţi eroi ai romanului sunt polonezi.

Adam Nowak, bărbat bine făcut, trecut de 40 de ani, avea părul negru, cu câteva fire surii, care-i scoteau în evidenţă trăsăturile masculine. Faţa brăzdată de cute adânci păstra urmele acneei din adolescenţă, deşi nu era lipsită de şarm. Pielea obrazului era atât de albă, încât părea că nu a fost atinsă niciodată de razele soarelui. Adam era profesor de muzică în Wieliczka.

Trecuse o lună de când Adam nu mai scrisese nimic. În noaptea asta însă era fericit. Scoase caietul din safeu şi, valsând nerăbdător cu degetele-i de la mâna stângă, înscria explozia de note. O făcea cu grabă, cu frica de a nu pierde clipele de inspiraţie, când muzica vine de la sine, eliberându-i cugetul.

Cristina Zelinski veni la orele de pian. Purta pantaloni negri şi o bluză albă, destul de generoasă. Părul scurt, pieptănat cu grijă, îi evidenţia nevinovăţia copilărească. Azi va cânta sonata numărul 3 a lui Chopin. Studiase toată seara, şi-şi dorea ca profesorul s-o laude…

Cânta la pian ”Poloneza” lui Chopin, dar gândurile îî erau la ce văzuse. Astăzi Adam era mai binevoitor. Nu reacționa furios la nici o notă greșită, ba chiar îi zâmbea, făcând-o să se simtă și mai incomod. Îl urmări pe neobservate. Avea trăsături frumoase. În zădar îl condamna lumea, era un om bun.

   Adam scria înfocat, în timp ce Eva murmura o rugăciune. Își duse menirea la bun sfârșit. Poate că nu fusese decât o încercare spre a-i verifica credința? Nu e nimic mai minunat decât clipa când îți atingi țelul în viață, când simți că ai pentru ce trăi.

Pășea pe străzile Krakow-ului, sprijinindu-se  de un baston. Avea un mers tărăgănat și liniștit. Se opri în fața unui teatru. Citi: ”Recital de Adelna Nowak – Simfonia unei ploi de vară”. Sala era plină. Se așeză pe cel mai depărtat loc. Ținea în mână un buchet de flori. Curând, lumina se stinse și totul se liniști. Primul acord de vioară înfioră spectatorii.

Un roman care te va captiva din primele randuri!