Tadeusz Kościuszko – erou naţional pe două continente

Născut la 4 februarie 1746, Andrzej Tadeusz Bonawentura Kościuszko a fost un general și lider militar polono- lituanian din timpul Revoltei lui KościuszkoUna dintre cele mai remarcabile personalităţi de la cumpăna secolelor XVIII-XIX.
 S-a născut Tadeusz în Uniunea statală polono-lituaniană (supranumită şi Republica celor două naţiuni, într-un sătuc azi dispărut, nu departe de oraşul Kosava, din Belarus. Kosciuszko era fiul unui boiernaş de ţară şi, pentru a face pe placul mamei sale, care era catolică, a fost botezat de două ori, ortodox şi catolic, primind şi numele de Andrzej. In 1765 a intrat la Szkola Rycerska (Şcoala Cavalerilor), o instituţie militară pe care o va absolvi, cu gradul de locotenent, pentru ca apoi să fie promovat capitan. După absolvirea cursurilor, îşi continuă studiile de inginerie la Paris. La 30 de ani, deja inginer cu experienţă şi cu studii aprofundate de artilerie, Kosciuszko părăseşte Europa pentru a-şi oferi serviciile coloniştilor americani ce luptau pentru independenţă. Este numit, pe 18 octombrie 1776, colonel şi şef al corpului ingineresc al armatei şi îşi începe activitatea de planificare şi coordonare a fortificării punctelor strategice de apărare americane. Coordonează astfel lucrarile la Fortul Mercer din Philadelphia, fortificaţiile de-a lungul Hudsonului şi este cel care concepe planurile de apărare ale oraşului Saratoga. De altfel, Bătălia de la Saratoga este considerată unul dintre momentele cruciale ale Războiului de Independenţă. Numit inginer şef la West Point, în 1778, transformă această locaţie în ceea ce avea să rămână în istorie sub numele de Gibraltarul American, trupele britanice nereuşind să îl cucerească. West Point, astăzi una dintre cele mai titrate academii militare din lume, a fost transformată în academie militară de către Washington, tocmai la sugestia lui Kosciuszko. În semn de recunoaştere a meritelor sale din timpul Războiului de Independenţă, viitorul preşedinte al Statelor Unite ale Americii, Generalul George Washington – căruia îi fusese alături la reîntoarcerea triumfală la New York, în noiembrie 1783 – îl decorează cu Ordinul Cincinnati şi îl avansează în grad de General de Brigadă. 
Kosciuszko revine în Polonia natală în 1784, unde contribuie la organizarea armatei lituaniano-poloneze, în lupta împotriva Prusiei, Austriei şi Imperiului Tarist, care şi reusesc de altfel să dezmembreze statul polono-lituanian în 1795.  Când în Polonia izbucneşte, în 1794, insurecţia armată rămasa în istorie sub numele de Revolta lui Kosciuszko, acesta revine în ţară şi este numit comandant suprem al fortelor armate naţionale, având puteri absolute. La depunerea jurământului, generalul declama: Jur întregii naţiuni poloneze că nu voi utiliza puterea cu care am fost investit pentru a oprima ci o voi exercita doar pentru apărarea tuturor frontierelor Poloniei şi a recâstiga independenţa Naţiunii şi a stabili libertatea universalăRepublica celor două naţiuni pierde însă lupta cu puterile inamice, Prusia, Austria şi Rusia realizând cea de-a treia împărţire (şi ultima) a comunităţii polono-lituaniene. Kosciuszko însuşi, grav ranit în timpul unei batalii din 1794 ce a avut loc în contextul revoltei ce-i poartă numele, este luat prizonier şi încarcerat la Sankt Petersburg, în Rusia ţaristă. Doi ani mai tarziu, noul ţar Pavel I amnistiază mai mulţi prizonieri polonezi, printre care şi pe Kosciuszko, dar cu conditia să nu mai revină niciodată în Polonia. Generalul părăseşte din nou, de această dată pentru totdeauna, Polonia, şi revine pentru un an în Philadelphia (1797), unde reia relaţia de prietenie cu Thomas Jefferson, începută în anii tumultuoşi ai Războiului de Independenţă, acesta rămânându-i unul dintre prietenii apropiati vreme de încă 20 de ani, până la moartea eroului de pe două continente, Tadeusz Kosciuszko.
Kosciuszko n-a trăit să mai vadă nici ţara unde se născuse şi pentru care

aproape murise pe câmpul de luptă de la Maciejowice şi nici ţara de adopţie, la independenţa căreia contribuise şi unde este încă privit ca un erou al luptei pentru independenţă.
A murit în 1817, la Solothum, în Elveţia. Aveau să mai treacă încă 102 ani până ce Tratatul de la Versailles avea să restabilească independenţa deplină a Poloniei. Pentru Belarus, locul unde se născuse, trebuiau să mai treacă încă peste 80 de ani de stăpânire bolşevică până să îşi declare independenţa, pe 27 iulie 1990.

Tadeusz Kosciuszko este sărbătorit astăzi ca erou naţional al luptei de independenţă în patru ţări: Statele Unite, Polonia, Belarus şi Lituania.

Sursa: romanialibera.ro; revistamagazin.ro;