Personalitatea polonă a lunii – JÓZEF PIŁSUDSKI

Józef Piłsudski

Revoluționarul polonez și omul de stat, primul șef de stat (19181922) și dictator (19261935) al Poloniei renăscutefondatorul forțelor armate poloneze Józef Piłsudski, s-a născut  la 5 decembrie 1867 în satul Zułów, într-o familie de nobili sărăciți (șleahtici). Și-a început învățătura la Wilno. În 1885 a început să studieze medicina la Harkov, în Ucraina, dar a fost suspendat în 1886, fiind considerat suspect din punct de vedere politic. În martie 1887, a fost arestat de autoritațile țariste sub acuzația falsă că ar fi participat la un complot pentru asasinarea țarului Alexandru al III-lea. Atunci a fost condamnat la cinci ani de exil în Siberia estică. După eliberarea din 1892, Józef s-a înscris în Partidul Socialist Polonez. A început să publice un ziar socialist ilegal, Robotnik (Muncitorul). În februarie 1900, a fost încarcerat în Citadela Varșoviei, dar, după ce a simulat o boală mintală, a reușit să evadeze dintr-un ospiciu din Sankt Peterburg în februarie 1900. La izbucnirea războiului ruso-japonez (19041905), Piłsudski a călătorit în Japonia, unde a încercat fără succes să obțină sprijin pentru o insurecție în Polonia. El s-a oferit să sprijine

Citadela Varșoviei

Japonia cu informații în războiul cu Rusia și a propus un plan, niciodată pus în practică, de creare a unei legiuni a polonezilor încorporați în armata țăristă, care căzuseră în prizonierat la japonezi. El a propus de asemenea un proiect Prometeian, care viza dezmembrarea Imperiului Rus în componentele lui etnice— un țel pe care a continuat să-l urmărească toată viață, îndeplinit numai în 1991, după dezintegrarea Uniununii SovieticePiłsudski a anticipat venirea unui război european și a văzut nevoia organizării nucleului unei viitoare armate poloneze, care ar fi putut sprijini lupta pentru câștigarea independenței de la imperiile care împărțiseră Polonia la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Cu ajutorul unor fonduri pe care le „expropriase” dintr-un tren poștal rusesc într-un atac lângă Vilnius, la Bezdany, în aprilie 1908, el a format o organizație militară secretă. Doi ani mai târziu, cu sprijinul autorităților militare austriece, el a transformat organizația secretă într-o societate legală care pregătea viitorii ofițeri polonezi. De la începutul primului război mondial, Legiunea Poloneză de sub comanda Generalului de Brigadă Piłsudski

Casa în care
a locuit Piłsudski

a luptat, acoperindu-se de glorie, de partea armatelor Puterilor Centrale împotriva Rusiei. Pe 5 noiembrie 1916, proclamată mai târziu ziua „independenței” Poloniei, trupele poloneze au fost trimise pe frontul răsăritean să lupte împotriva Rusiei, pentru a permite unităților germane să fie transferate pentru întărirea frontului apusean. Piłsudski, ajuns între timp ministru de război în proaspăt creatul Guvern al Regenței Poloneze, s-a opus pretențiilor nemțești ca unitățile poloneze să jure credință Germaniei și Austriei. Ca urmare, în iulie 1917, Piłsudski a fost arestat și închis la Magdeburg, Germania. Pe 8 noiembrie 1918, Piłsudski și tovarășul lui, Colonelul Kazimierz Sosnkowski, au fost eliberați și la scurtă vreme a fost plasat într-un tren privat, pentru exploatarea uriașului lor capital politic. Pe 11 noiembrie, Piłsudski a fost numit Comandant Suprem, iar pe 14 noiembrie a fost numit Șeful statului Polonez renăscut. Piłsudski dorea să creeze o federație (care ar fi fost numită Międzymorze, care s-ar fi întins din nou, ca în vechea Confederație Polono Lituaniană, de la Marea Baltică la Marea Neagră), și care ar fi fost formată din PoloniaLituaniaBelarus și Ucraina. Planurile lui Piłsudski au fost zădărnicite de izbucnirea războiului polono-sovietic din 19191921. În aprilie 1920, Mareșalul Piłsudski (fusese ridicat în grad în martie) a semnat o alianță cu ucrainianul Symon Petliura, pentru ducerea luptei comune în războiul împoriva Rusiei Sovietice. Armatele poloneze și ucrainiene, sub comanda lui Piłsudski, au lansat o ofensivă încununată de succes împotriva forțelor rusești din Ucraina. Pe 7 mai, după puține lupte, au cucerit KievulSovieticii au lansat propria lor ofensiva din Belarus și au contraatacat în Ucraina, avansând în Polonia, încercând o străpungere către Germania, dorind să ajute la consolidarea revoluției comuniste de aici. Strategia riscantă, neconvențională a lui Piłsudski în Bătălia Varșoviei a asigurat oprirea avansării sovieticilor. Planul lui Piłsudski era ca forțele pioloneze să se retragă peste râul Vistula și să apere capete de pod de la Varșovia și râul Wieprz, 25% din efectivele diviziilor concentrate în zona sudică pentru o contraofensivă strategică. Următorul plan al lui Piłsudski presupunea ca două armate sub comanda Generalului Józef Haller, înfruntând atacul frontal sovietic dinspre

răsărit, să reziste în apărarea de tranșee cu orice sacrificiu. În același timp, o armată sub comanda Generalului Władysław Sikorski avea să atace din nord, din spatele Varșoviei, zădărnicind astfel încercare de învăluire a orașului de către sovietici pe acea direcție. Totuși, cea mai importantă misiune a fost dată unităților proaspăt formate și relativ reduse numeric (20.000 de militari) din Armata de Rezervă, aflate sub comanda personală a lui Piłsudski. Grupa Uderzeniowa era compusă din cei mai hotărâți și mai experimentați militari. Misiunea lor era să atace într-o ofensivă fulgerătoare din triunghiul râurilor Vistula și Wieprz de la sud de Varșovia către un punct slab, identificat de spionajul polonez între fronturile sovietice din sud și sud-vest. Ofensiva ar fi separat frontul sovietic de vest de rezervele lui și i-ar fi dezorganizat mișcările. Până în cele din urmă, spărtura dintre Grupa Uderzeniowa și armata lui Sikorski avea să se închidă aproape de granița prusacă, ducând la distrugerea forțelor sovietice încercuite. Planul lui Piłsudski a fost criticat puternic în acea vreme și doar situația disperată a forțelor poloneze a convins pe ceilalți comandanți militari să-l execute. Planul se baza pe informații neîndeajuns verificate, obținute de spionajul polonez, și pe interceptarea comunicațiilor prin radio ale sovieticilor. Planul a fost caracterizat ca fiind amatorism de mulți ofițeri de rang înalt și experți militari, care sancționau astfel lipsa de pregătire militară superioară a lui Piłsudski. Mai mult, când o copie a planului a căzut în mâinile sovieticilor, a fost considerat un vicleșug și a fost ignorat. Sovieticii au plătit foarte curând pentru greșeala lor. Detractorii mareșalului polonez au început să numească în mod ironic victoria împotriva sovieticilor Miracolul de pe Wisła și au încercat să atribuie meritele strategiei victorioase Generalului francez Maxime Weygand din Misiunea Militară Franceză din Polonia. Mai târziu, un ofițer de rang inferior din Misiunea Franceză, Charles de Gaulle, va adopta câteva învățăminte din lecția carierei lui Piłsudski pentru cariera sa izbitor de asemănătoare. Tratatul de la Riga (1921), care a încheiat războiul polono-

Józef Piłsudski
și fiicele sale

sovietic, a cedat cea mai mare parte a Ucrainei și Belarusului în favoarea Rusiei, acest fapt marcând sfârșitul visului federalist al lui Piłsudski.

După ce constituția poloneză adoptată în martie 1921 (Constituția din Martie) a limitat drastic puterile președinției în noua republică democratică, Piłsudski a refuzat să candideze pentru prima funcție în stat. În decembrie 1922 el a cedat puterea în favoarea prietenului său, proaspăt ales președinte, Gabriel Narutowicz. După doar două zile, Narutowicz a fost împușcat mortal de Eligiusz Niewiadomski, un extremist de dreapta, pictor și critic de artă antisemit bolnav psihic, care a încercat inițial să-l ucidă pe Piłsudski. Când, în mai 1923, la putere a ajuns un guvern de dreapta, Piłsudski a demisionat dezgustat din funcția de Șef al Marelui Stat Major și s-a retras în afara Varșoviei.Trei ani mai târziu, în mai 1926, el a revenit la putere în urma unei lovituri de stat militare, ajutat fiind de feroviarii socialiști care au tras pe linii moarte transporturile de trupe guvernamentale. El a inițiat guvernul Sanacja (1926-1939), care avea ca scop restaurarea „sănătății” morale a vieții publice. Deși, până la moartea lui din 1935, el a jucat un rol de prim rang în guvernul polonez, funcția lui oficială, (cu excepția a două scurte perioade în care a fost prim ministru în 1926-1928 și 1930), a fost aceea de ministru al apărării sau de inspector general al forțelor armate. Adoptarea unei noi constituții în aprilie 1935, concepută de oamenii de încredere ai lui Piłsudski după indicațiile mareșalului, transformă țara într-o republică prezidențială. Piłsudski nu a mai putut candida pentru funcția de președinte. Constituția din Aprilie va fi în uz până la izbucnirea celui de-al

Funeraliile
 lui Piłsudski

doilea război mondial și va fi baza juridică de care s-a folosit Guvernul polonez în exil până la sfârșitul războiului și chiar după aceea. Piłsudski, la fel cum a făcut și de Gaulle mai târziu în Franța, a căutat să mențină independența țării sale pe scena internațională. Când Adolf Hitler a ajuns la putere în Germania în ianuarie 1933, Piłsudski a consultat aliatul tradițional al Poloniei, Franța, dacă ar fi dispus să participe la o acțiune militară reunită impotriva Germaniei, care se reînarma în mod deschis, violând Tratatul de la Versailles. Când Franța a refuzat, Piłsudski a fost constrâns să semneze un pact de neagresiune cu Germania în ianuarie 1934. (El semnase deja un astfel de tratat cu Uniunea

Sovietică în 1932). El era în mod profund îngrijorat de lipsa de stabilitate a pactelor de neagresiune, remarcând sarcastic: „Întrebarea care rămâne este care scaun se va prăbuși mai întâi.” Ajutat în mod abil de protejatul lui, Ministrul de externe, Jozef Beck, el a căutat sprijin pentru Polonia în alianțe cu puterile occidentale –Franța și Anglia—dar și cu vecinii prieteni, deși mai puțin puternici, România și Ungaria. Hitler a sugerat în mod repetat crearea unei alianțe germano-polone împotriva sovieticilor, dar Piłsudski nu a luat în seamă propunerea. El căuta să câștige timp pentru ca Polonia să se poată pregăti de luptă. Piłsudski nu a fost interesat de însemnele puterii ci de realitatea puterii, de exercitarea ei în interesul bunăstării și securității țării sale. Și-a făcut un titlu de glorie din a nu trage nici un folos financiar din funcțiile ofiaciale pe care le-a deținut. Mareșalul s-a bucurat de o mare dragoste, dar și o mare calomniere. 
Din 1935, starea sănătății lui Piłsudski s-a deteriorat, acest lucru fiind ținut secret. Cu atât mai mare a fost șocul morții omului despre care Joseph Conrad a spus: A fost singurul mare om care s-a remarcat pe scena Primului război mondial. El a murit de cancer la ficat în Varșovia la 12 mai 1935. Funeraliile s-au transformat într-o demonstrație de unitate națională. În legătură cu moartea mareșalului, a fost declarat doliu național – singura dată în întreaga perioadă interbelică în Polonia. 

Piatra de mormânt,
cimitirul Rossie

În 1936, inima lui Pilsudski a fost îngropată în mormântul mamei sale de la cimitirul Rossie în Wilno, iar corpul, după multe frămîntări politice și religioase, a fost îngropat la Wawel, Cracovia.
Józef Piłsudski a fost căsătorit de două ori: cu Maria Juskiewiczowa și cu Alexandra Szczerbinska. În căsătoria cu Maria nu a avut copii, iar din căsnicia cu Alexandra s-au născut două fiice: Wanda (psihiatru) și Jadwiga (aviator militar).

    Reclame

    Calendarul zilei – 5 decembrie (accent polon)

    ÎN ISTORIA UNUI POPOR 
    FIECARE AN ESTE SPECIAL, 
    FIECARE ZI ESTE SPECIALĂ.   

     AFLAŢI AICI, DE CE.

    Józef Piłsudski

    1830 – Generarlul Józef Chłopicki a fost proclamat dictator al revoltei din noiembrie.

    1867 – S-a născut Józef Piłsudskirevoluționar și om de stat polonez, primul șef de stat (19181922) și dictator (19261935) al Poloniei renăscute și fondatorul forțelor armate poloneze.

    1914 – După înfrângerea în bătălia de la Lodz, rușii au început evacuarea orașului.

    1925 – A încetat din viață romancierul și nuvelistul polonez, laureatul Premiului Nobel pentru Literatură în 1924, Władysław Reymont. Cea mai cunoscută lucrare a sa este romanul în patru volume pentru care i s-a decernat premiul, Chłopi (Țăranii).

    1929 – S-a născut Stanisław Barejaregizor polonez de film, scenarist și actor.

    1986 Jerzy Bolesławski a devenit primar de Varșovia.

    1986 – A avut loc premiera filmului animat Bolek și Lolek în Vestul sălbatic.

    Violetta Villas

    2011S-a stins din viaţă Violetta Villas, numele real Czesława Maria Gospodarek (Cieślak), cântăreaţă şi actriţă poloneză, posesoarea unei voci excepţionale – o soprană de coloratură. Era numită „vocea secolului atomic”, şi „Yma Sumac a Poloniei”. Villas interpreta cântece în mai multe limbi: poloneză, engleză, franceză, germană, italiană, rusă, spaniolă și portugheză. Timp de mai multe decenii,a fost considerată sex simbol polonez.
    Violetta a cântat un duet cu Frank Sinatra, Barbra Streisand, Charles Aznavour, Sammy Davis Jr. și Dean Martin.

    Calendarul zilei – 19 noiembrie (accent polon)

    ÎN ISTORIA UNUI POPOR 
    FIECARE AN ESTE SPECIAL, 
    FIECARE ZI ESTE SPECIALĂ.   
     AFLAŢI AICI, DE CE.

    Elżbieta
    Granowska

    1417 –  A treia soție a lui Władysław II Jagiełło, a fost încoronată, la Wawel, Regină a Poloniei. 

    1765 – Ultimul monarh al țării, Stanisław August Poniatowski a deschis în Varșovia prima scena publică, după 1807 cunoscută sub numele de Teatrul NaționalÎnchis după Revolta din Noiembrie, în 1924 Teatrul Național a fost relansat sub A Doua Republică Poloneză.

    Universitatea
    din Varșovia 


    1816 – A fost fondată Universitatea din Varșovia – cea mai mare universitate din Polonia. Are peste 6.000 angajați din care peste 3000 cadre universitare. Asigură cursuri pentru 56.000 studenți (dintre care peste 9200 studii postuniversitare și de doctorat). Universitatea oferă 37 diferite domenii de studii și peste 100 de specializări în tehnică, științele naturii și științe umanistice. În 2010 și 2011 Universitatea din Varșovia a fost declarată cea mai bună universitate de către revista Perspektywy.

    1911 – A fost fondat Clubul Sportiv Polonia – club polonez de fotbal din Varșovia.

    1919 – Józef Piłsudskia devenit cetăţean de onoare al oraşului Białystok.

    Bruno Schulz

    1942 – S-a stins din viaţă Bruno Schulzromancier și pictor polonez de origine evreu, considerat aproape unanim ca fiind unul dintre cei mai mari stiliști polonezi ai secolului 20Bruno a preferat să scrie în poloneză, dar niciodată în idișÎn 1938, este premiat de către Academia Poloneză. Bruno Schulz își încheie timpuriu viața în perioada absurdă a celui de-al Doilea Război Mondial, victimă a acelei lipse de raționalitate pe care o descrie și critică în cărțile sale. Un prieten și-a riscat viața și l-a îngropat într-un cimitir, fără piatră de mormânt. În zilele noastre, cimitirul nu mai există.

    1995 – În al doilea tur al alegerilor prezidențiale Aleksander Kwasniewski l-a învins pe președintele în exercițiu Lech Walesa.

    Calendarul zilei – 12 noiembrie (accent polon)

    ÎN ISTORIA UNUI POPOR 
    FIECARE AN ESTE SPECIAL, 
    FIECARE ZI ESTE SPECIALĂ.   
     AFLAŢI AICI, DE CE.

    1674 – Capitularea trupelor turcești în fața armatei lui Jan III Sobieski.

    1911 – În Varșovia a fost dezvelit monumentul lui Michaił Skobielew, general rus faimos pentru cucerirea Asiei Centrale, numit de Feldmareșalul britanic Bernard Montgomery cel mai capabil comandant unic din lume între 1870 și 1914. Monumentul cu înălțimea de 4.3 metri, care este de fapt un bust de bronz pe un piedestal înalt, a fost distrus de către polonezi la începutul anilor 1920.

    1918 – Consiliul de Regență a luat decizia privind numirea lui Józef Piłsudski în funcția de șef de stat.

    Stefan Grabiński


    1936 – A încetat din viaţă Stefan Grabiński, scriitor polonez. A debutat în presa scrisă în 1909, sub pseudonimul Stefan Żalny şi este considerat unul dintre fondatorii SF polonez.

    1943 – S-a stins din viaţă Andrzej Trzebińskipoet polonez, dramaturg și critic literar. Reprezentantul „Generaţiei columbilor” – numele generației scriitorilor polonezi născuţi la începutul anilor 1920, perioada maturizării fiind în timpul celui de-al doilea război mondial.

    1944 – A fost instituit Comitetul Central al evreilor polonezi – organizația evreilor polonezi care au supraviețuit Holocaustului din Polonia.

    Henryk Mikołaj Górecki


    2010 – A încetat din viață Henryk Mikołaj Góreckicompozitor polonez de muzică clasică modernă, pionier al curentului caracteristic pentru muzica poloneză contemporană numit sonorizmul al cărui continuatorii au fost printre alții Krzysztof Penderecki sau Wojciech Kilar.

    Calendarul zilei – 25 octombrie (accent polon)

    ÎN ISTORIA UNUI POPOR 
    FIECARE AN ESTE SPECIAL, 
    FIECARE ZI ESTE SPECIALĂ. 
        AFLAŢI AICI, DE CE.

    Monumentul lui
     
    Nicolaus Copernic

    1853 – În Torun a fost dezvelit monumentul lui Nicolaus Copernic. Sculptura din bronz a fost realizată de către artistul german Christian Friedrich Tieck. În anul 2003, odată cu aniversarea a 150 de ani de la construirea sa, monumentul a fost renovat. 

    1823 – A fost finalizată construcţia Movilei Kościuszko, o colină artificială, cu steagul Poloniei fâlfâind deasupra. În 1820, pentru a-l comemora pe eroul polonez Tadeusz Kościuszko, localnicii voluntari au ridicat pe vârful unui deal natural o movilă conică de pământ, pe vârful căreia au pus un granit adus tocmai din Munţii Tatra. O potecă îngustă urcă movila în spirale mari. Din vârful dealului, Cracovia se vede minunat. Acest monument reprezintă un puternic simbol al aspiraţiilor poloneze pentru independenţă.

    Movila Kościuszko


    1867 – S-a născut  Józef Dowbor-Muśnicki, general rus şi polonez. Participant al războiului ruso-japonez şi al Primului Război Mondial. El a fost unul dintre cei mai influenţi oponenți politici a lui Pilsudski și a pretins la poziția de lider în Polonia postbelică.


    1888 – În oraşul Tarnów, a fost deschis primul Muzeul eparhial din PoloniaCel mai vechi muzeu eparhial din Polonia a fost fondat de către rectorul de atunci al seminarului, Józef Bąbę. Cel mai vechi exponat din muzeu este o sculptura a capului Sfântului Ioan Botezătorul pe un platou.

    1899 – A fost deschisă pentru trafic linia de cale ferată Cracovia-Zakopane.

    1919 – S-a născut Barbara Skargafilozof polonez și istoric al filozofiei. Provine dintr-o familie de calviniști şi a fost înmormântată la cimitirul calvinist din Varşovia.

    1921 – Revoluționarul Józef Piłsudski s-a căsătorit cu cea de-a doua soție a sa, Aleksandra Szczerbińską.