Dialog cu utilizatorul: Gabriela Negru-Vodă

Impresiiile utilizatorilor despre carte, lectură,
despre activitatea bibliotecii în general,
impresii de călătorie, poezii ş.m.a

18337501_210358769475940_2105984434_nGabriela Negru-Vodă, eleva Liceului Academiei de Științe a Moldovei, cititoare şi voluntar al bibliotecii „A. Mickiewicz”.

Cărțile m-au pasionat dintotdeauna. Încă de mic copil, făceam ce făceam şi-mi luam repede o carte, pentru a mă cufunda în ea şi a-i sorbi înțelepciunea. Am crescut cu poveştile lui Ion Creangă, Petre Ispirescu, Frații Grimm, Hans Christian Andersen. Acest lucru m-a ajutat să-mi dezvolt imaginația, setea de cunoaştere, fiind un fundament în formarea mea ca cititor avizat şi matur. Primul meu roman citit, ”Coliba unchiului Tom”, de Harriet Beecher Stowe, citit la 12 ani, m-a inițiat în lumea romanelor şi a cărților de anvergură. Astăzi, mă pot lăuda cu peste 100 de cărți citite, printre care se numără romane de dragoste, istorice, de aventură, psihologice, realiste, post-moderniste, polițiste, documentare etc. Nu pot spune că am un anumit gen de carte pe care-mi place să-l lecturez.
Am cărți preferate din toate domeniile. ”Jane Eyre”, ”Hobbitul”, ”Stăpânul Inelelor”, ”Winnetou”, ”Sherlock Holmes” sunt doar câteva dintre ele. Aşa cum pentru fiecare cititor avid biblioteca este un spațiu indispensabil, şi pentru mine ea reprezintă o sursă inepuizabilă de energie pozitivă. Atunci când mă aflu în mijlocul cărților, uit de tot şi de toate, rămânând doar eu şi Universul care mi se deschide în față, aşteptând să fie explorat. Pentru că fiecare carte e un Univers în miniatură.
Venind aici, la liceu, m-am despărțit de biblioteca din şcoala din localitate, care constituia pentru mine un spațiu de refugiu față de negativismul din jur. Dar mare mi-a fost bucuria când am aflat că Biblioteca ”A. Mickiewicz” este situată aproape de liceu. Astfel, mi-am regăsit iar spațiul în care mă pot refugia ori de câte ori simt nevoia. Am fost plăcut surprinsă să descopăr un număr impresionant de cărți din toate domeniile şi nişte bibliotecare care te fac să calci pragul bibliotecii cât mai des cu putință. În această bibliotecă am găsit o atmosferă benefică, calmă şi productivă, iar acesta este meritul talentatelor îndrumătoare în lumea cărților.

Nu ezitați! Veniți la bibliotecă!

Dialog cu cititorul: Natalia Bîrcă

 

Impresiiile utilizatorilor despre carte, lectură,
despre activitatea bibliotecii în general,
impresii de călătorie, poezii ş.m.a

uBîrcă Natalia:  cititoarea bibliotecii  „A. Mickiewicz”, studentă în anul II la Universitatea de Stat din Tiraspol, facultatea de Biologie și Chimie, profesoară de chimie la Liceul Internat cu profil sportiv Lipoveni

Nu este un loc mai potrivit și plăcut ca biblioteca, unde te poți refugia de gălăgia urbana și greutatea apăsătoare a grijilor cotidiene. 
Atmosferă calmă, prietenoasă, bibliotecari care te motivează să citești cât mai mult, o colecție largă de cărți, atât artistice cât și științifice, acces liber la Internet și implicare permanentă  în activitățile bibliotecii: bucuria unui cititor înrăit.
Așa că am un îndemn pentru tânăra generație: citiți, citiți, citiți, căci cărțile sunt una dintre cele mai minunate creații ale omenirii.
Deși îmi place foarte mult să citesc, biblioteca din localitatea mea nu dispune de un fond mare de cărți, deaceea m-am bucurat foarte mult să știu că atât de aproape de Universitate este și biblioteca ”A. Mickiewicz”.
Printre cele mai preferate cărți pe care le-am citit sunt:  ”La răscruce de vânturi” de Emily Bronte, ”Sfinxul” de T. S. Learner și desigur ”Fluturi” de Irina Binder.
Pe lângă mulțimea de cărți ce te înconjoară, o surpriză foarte plăcută pentru mine a fost Programul ”Rucsacul de vacanță”. În timpul liber, vara, îmi plăcea să-mi aduc aminte de copilărie împreună cu copiii și să particip și eu la activitățile bibliotecii.
Mă bucur că bibliotecile se dezvoltă în continuare și pot să ofere mai multe servicii pe lângă împrumutul cărților, nu numai cititorilor ci și tuturor locuitorilor care au nevoie de ajutor.

                                                      Lectură plăcută dragi prieteni!!!

Dialog cu cititorul: Ana Gojin

Impresiiile utilizatorilor despre carte, lectură,
despre activitatea bibliotecii în general,
impresii de călătorie, poezii ş.m.a

Ana Gojin, studentă a Academiei de Muzică, Teatru si Arte Plastice. Îi place muzica și literatura, deaceea se dedică zi de zi artei și frumosului.

12294826_1531856253798923_6716523473690034972_n
De mic copil, lectura a fost hobby-ul meu preferat. Din momentul în care am înțeles că abilitatea de a citi ne poate dărui nenumărate clipe de fericire, am fost nedespărțită de carte. De la biblioteca școlii am citit și recitit toate cărțile și mereu îmi doream ceva nou.

Mica bibliotecă, ascunsă sub umbra pomilor ,nu am văzut-o din prima, dar mă bucur că am hotărât să intru aici. La filiala ”A. Mickiewicz” îmi place mult atmosfera caldă și bunăvoința bibliotecarelor, asta te face să îți dorești să tot revii aici.
 Pe unul din rafturile bibliotecii am și găsit cartea, ce a devenit cea mai importantă descoperire literară pentru mine: ”Contele de Monte Cristo” de Alexandre Dumas. O carte absolut captivantă și, fără îndoială, una dintre cele mai cunoscute romane ale lui Dumas. Este genul de carte care ți-ai dori să nu se mai termine. Se citește cu sufletul la gură și te prinde în vraja ei din primele rânduri. Dragoste, prietenie, ură, trădare, răzbunare, obsesie și un strop de bunătate – acest roman e un adevărat cocktail de sentimente și trăiri omenești.
În special te surprinde măiestria cu care au fost împletite toate evenimentele și ”ingeniozitatea” contelui, care transformă o banală istorie despre răzbunare în ceva absolut inedit și îndrăzneț.
Vă propun cu mare drag să lecturați această carte, nu veți regreta!!
Și, nu uitați nici de mica noastră bibliotecă, unde mereu poți găsi ceva pe placul inimii.

Mult succes tuturor!!!

POLONEZII ÎN CĂRȚI: Lucreția Bârlădeanu ”Tunica portocalie”

„Tunica Portocalie” este o carte de proză scurtă, cu personaje și subiecte extrem de variate.lucretia2 (1) Toate istoriile te absorb încât îți dorești continuare pentru fiecare din ele.  Printre filele acestei cărți găsim frumoase povești de dragoste, povești de viață, povești cu descrieri foarte detaliate, care ne permit să avem eroul principal sau a eroina și mai aproape. Diverse destine s-au ascuns în spatele atâtor cuvinte de suflet.
Tot în această carte găsim și o istorie ce poartă un accent polonez. De fapt, și titlul ei este: Variații pe o temă poloneză. În ea se vorbește despre destinul bunicii Nadejda, care pentru eroina acestei nuvele a devenit un punct important în itinerarul identității sale. Deși nu o cunoscuse personal, o purta în ea ca pe o planetă necunoscută, care vibra și emana neuroni de rubedenie într-un mod aparte, mai ales atunci când îl asculta pe Chopin. Și iată că într-o zi hotărâse să recompună destinul bunicii sale, întorcându-se în timp, sprijindu-se de istorie și amintiri, mai ales amintirile altora.

Bunica a ajuns la noi în sat pe la sfârșitul secolului nouăsprezece. Tatăl ei, preotul Slonovski, s-a retras acolo dintr-o localitate din nordul Moldovei, după ce-și îngropase, cu inima frântă, soția și alți trei copii. Pe Nadiușa, mică de tot, și pe fratele ei, i-a ascuns intr-o desagă si a hotărât să-i salveze, trecându-i neobservat de ochii autorităților, care interziceau  în epocă oamenilor să părăsească  un loc afectat de ciumă. Preotul însă se pare că făcuse un legământ cu Dumnezeu să supraviețuiască imperiilor împreună cu cei doi copii ai săi.

…Sufletul bunicii Nadejda nu a putut funcționa ca al meu. Ea a fost o sedentară sadea. Să fi obosit oare sângele ei polonez în așa hal să tot pribegească prin lume tocmai când ajunseseră la ea, că era gata să-i înghețe în vene, pentru a nu o lăsa să abandoneze satul în care o adusese destinul?

Într-o dimineață de toamnă târzie însă, bunica își anunță hotărâtă bărbatul că ea se întoarce la Tătărăuca veche. O mistuia dorul. Nu a putut-o opri nimeni. Porni pe jos, peste văi și dealuri, cum credea ea că va ajunge mai degrabă. Mersese mult. Când se făcu întuneric, ceru adăpost la o casă din marginea unui sat. Gospodarii au primit-o fără a o ispiti prea mult. Li se păruse , ce-i drept, cam îndrăzneț gestul ei de a călători de una singură. Dar nu au comentat nimic. Au lăsat-o să se odihnească.

Avansase prea mult în câmp, când auzi un urlet prelung și fioros. Privi într-acolo. În lumina lunii, se profilau umbrele alungite ale unei haite de lupi. Încremeni de frică și se lăsă în genunchi, făcându-și semnul crucii.

 Cartea ”Tunica portocalie” face parte din Programul ”Chișinăul citește” din acest an.
Recomandăm spre lectură!

POLONEZII ÎN CĂRŢI: Feodor Dostoievski "Fratii Karamazov"

„Vreau să trăiesc pentru nemurire,
 iar compromisuri şi jumătăţi de măsură nu voi accepta”

Acțiunea romanului are în centru trei frați care au fiecare o predispoziție patologică pentru patimă. Cei trei reprezintă istoria omului şi a sufletului său. Iubirea, trădarea, ura, blândeţea şi iertarea se împletesc în acest roman.

În text regăsim şi doi polonezi care aveau
 obiceiul să trişeze la jocul de cărţi.

Panie, exclamă Mitia, să bem, panie! Şi să bem cu celălalt. Să bem panowie!Puse într-o clipă în faţa lui trei pahare şi turnă în ele şampanie.– Pentru Polonia, panowie! Beau pentru Polonia voastră, pentru meleagurile poloneze!, exclamă Mitia.– To jest bardzo dla mnie miła, panie, wypijemy!, spuse cu importanţă şi bunăvoinţă polonezul aşezat pe canapea, ridicându-şi paharul.– Şi celălalt, cum îi zice? Ei, Luminăţia Ta, ia paharul!, îl îndemnă Mitia.– Pan Wrublevski, îi şopti polonezul de pe canapea. Pan Wrublevski se apropie de masă clătinându-se, luă paharul şi rămase cu el în picioare.– Pentru Polonia, panowie, ura!, strigă Mitia, ridicând paharul.

Cei doi polonezi se ridicaseră supăraţi de la joc. – Żartuesz, panie?, spuse polonezul scund, privindu-l sever pe Kalganov.Jak śmiesz to robić, panie?!, răcni pan Wrublevski la Kalganov.– Să nu îndrăzniţi, să nu îndrăzniţi să strigaţi!, exclamă Gruşenka. Vai de voi, cocoşi ce sunteţi!

Polonezii se priveau sever unul pe altul, dar cu o curiozitate vădită. – Cu ce vă putem fi de folos?, mormăi cel mic de statură.– Iată cu ce, panie, nu mai lungesc vorba; uite, îţi dau bani – şi zicând aceste cuvinte îşi scoase bancnotele din buzunar. Dacă vrei, ia trei mii şi pleacă unde ştii. Acesta îl privi întrebător, fixându-şi privirile în ochii lui Mitia. – Trei mii, panie?, întrebă făcând un schimb de priviri cu Wrublevski.– Trei, panowie, trei! Ascultă, panie, văd că eşti un om raţional, ia trei mii şi şterge-o de-aici la toţi dracii, şi ia-l şi pe Wrublewski cu tine, auzi? Dar chiar acum, în clipa aceasta şi pentru totdeauna, ai să ieşi uite, pe uşa aceasta. Ce ai dincolo, palton, blană? Ţi le aduc eu. Chiar în această clipă îţi vor pregăti troica şi – dowidzenia, panie! De acord?

 Fură interogaţi chiar şi polonezii. Cu toate că ei se culcaseră în camera lor, nu dormiseră deloc toată noaptea, iar când veniseră autorităţile, se grăbiseră să se îmbrace şi să se pregătească, înţelegând că vor fi solicitaţi şi ei să depună mărturie. Se prezentară plini de demnitate, cu toate că erau, inexplicabil, înspăimântaţi. Cel cu statură mai mică, adică cel mai important dintre ei, se dovedi a fi funcţionar de clasa a douăsprezecea în rezervă, fusese veterinar în Siberia, iar numele lui de familie era Mussjalovitcz. Iar Pan Wrublevski se dovedi a fi dentist, liber – profesionist, ceea ce în limba rusă s-ar traduce prin medic de dinţi. 

Pan Mussjalovitcz îşi împestriţa frazele cu multe cuvinte poloneze şi, văzând că aceasta îl înalţă în ochii preşedintelui şi a procurorului, deveni şi mai sigur pe pe sine şi începu să vorbească în polonă. 

 Fraţii Karamazov – ultimul roman al scriitorului rus 
Feodor Dostoievski, considerat o operă literară
de nivel mondial.

 Recomandăm spre lectură!