Calendarul zilei – 26 decembrie (accent polon)

ÎN ISTORIA UNUI POPOR 
FIECARE AN ESTE SPECIAL, 
FIECARE ZI ESTE SPECIALĂ.   
AFLAŢI AICI, DE CE.

 Asediul
J
asna Góra

1655 – Potopul suedez: s-a încheiat asediul Jasna GóraCând armatele suedeze au invadat Polonia, voievodul de PoznańKrzysztof Opaliński, a predat Wielkopolska (Polonia Mare) lui Carol Gustav. Au urmat o serie rapidă de cedări fără luptă a altor voievozi. Aproape întreaga țară a urmat această tendință, iar suedezii au intrat fără opoziție în Varșovia în august 1655. Regele Ioan Cazimir a fost obligat să se refugieze în Silezia. În ciuda capitulării fără luptă a majorității voievodatelor, au rămas câteva pucte de rezistență, printre care cea mai semnificativă a fost mănăstirea Jasna Góra. Garnizoana fortăreței-sanctuar al Poloniei, condusă de Marele Prior Augustyn Kordecki, a rezistat cu succes atacurilor suedezilor care asediaseră mănăstirea (noiembrie 1655 – ianuarie 1656). Succesul apărătorilor de la Jasna Góra a însuflețit rezistența poloneză împotriva suedezilor. În decembrie 1655 s-a format Confederația de la Tyszowce, care s-a alăturat eforturilor regelui exilat, Ioan Cazimir.

Jan Baranowski


1800 – S-a născut Jan Baranowski, astronom polonez, naturalist, director al Observatorului astronomic din Varșovia și profesor la Universitatea din Varșovia.

1820Adam Mickiewicz a scris Odă tinereții.

1898 – Marie Skłodowska-Curie și soțul ei, Pierre Curie, au anunțat descoperirea unui nou element, denumit de ei radiu. Mai târziu, pentru aceste cercetări, (au mai descoperit și poloniul), au primit amândoi Premiul Nobel pentru Fizică în 1903, împreună cu Henri Becquerel.

1923 – S-a stins din viață Włodzimierz Przerwa-Tetmajer, pictor polonez, care a excelat atât în pictura realistă, cât și Art Nouveau, activist politic. În anii 1889-1895 a fost elevul lui Jan Matejko.

Calendarul zilei – 10 decembrie (accent polon)

ÎN ISTORIA UNUI POPOR 
FIECARE AN ESTE SPECIAL, 
FIECARE ZI ESTE SPECIALĂ.   
 AFLAŢI AICI, DE CE.

Marie
Skłodowska-Curie

1389 – Tratatul de alianță de la Radom, un tratat de alianță defensivă, dintre Mircea cel Bătrân și regele Poloniei Władysław II JagiełłoTratatul dintre regele polon și domnitorul român era încheiat de pe poziții egale, ca între doi suverani. Principala prevedere consta în sprijin reciproc obligatoriu împotriva dușmanului comun – regele Ungariei – și sprijinul împotriva altor inamici ai uneia dintre părți era lăsat la latitudinea celuilalt.


1903 Marie Skłodowska-Curie, savantă poloneză, a primit, alături de soțul ei Pierre Curie și de fizicianul Henri BecquerelPremiul Nobel pentru Fizică, pentru descoperirile făcute în domeniul radioactivității, devenind prima femeie laureată a acestui premiu.

1905Henryk Sienkiewiczunul dintre cei mai prolifici scriitori polonezi, a primit Premiul Nobel pentru Literatură pentru romanul Quo Vadis.

1924 – Wladyslaw Reymont romancier și nuvelist polonez, a primit Premiul Nobel pentru Literatură pentru romanul său‚ Chłopi (Țărani).

1936 – S-a stins din viață Leon Wasilewskipolitician polonez, Ministrul afacerilor externe (1918-1919), istoric, publicist, traducător și etnograf. Tatăl cunoscutei scriitoare poloneze Wanda Wasilewska.

Institutul de
 Ştiinţe Economice
 
1980 – A fost fondat Institutul de Ştiinţe Economice al Academiei Poloneze de Ştiinţe, pe baza unei rezoluţii a Prezidiului Academiei Poloneze de Ştiinţe, aprobat de primul-ministru pe 5 ianuarie 1981. Institutul a obţinut personalitate juridică de la preşedintele Academiei Poloneze de Ştiinţe pe data de 17 octombrie 1999.

1980 – Poetul, traducătorul, eseistul polonez Czeslaw Milosz a primit Premiul Nobel pentru Literatură acordat de Academia Suedeză pentru întreaga sa operăÎn motivația juriului care i-a acordat premiul Nobel se amintește: a ilustrat, cu o perfectă clarviziune, condiția precară a omului într-o lume dominată de conflicte profunde.

1983 – Liderul sindicatului SolidaritateaLech Walesa, a primit Premiul Nobel pentru paceNu a putut să primească el însuși distincția, temându-se că guvernul Poloniei nu-l va mai lăsa să intre în țară. Soția sa Danuta a fost prezentă în numele său la ceremonie.

Wisława
Szymborska
1996 –  Wisława Szymborska, scriitoare poloneză, a primit Premiul Nobel pentru literatură (devenind celebră la nivel mondial) pentru o poezie care – cu precizie ironică – permite contextului biologic şi istoric să transpară în fragmente de realitate umană, după cum îşi argumenta decizia juriul de la Stockholm.
2011– Leszek Miller a fost re-ales președinte al Uniunii Democrate de stânga.

Personalitatea polonă a lunii – MARIA SKLODOWSKA-CURIE

Marie Curie, (Maria Salomea Skłodowska) s-a născut la 7 noiembrie 1867 în Varșovia, într-o familie de profesori, care îi insuflă de timpuriu dragostea pentru învățătură. Astfel, încă din tinerețe își manifestă interesul pentru studiu, pasiune moștenită probabil de la tatăl ei, Vladislav Sklodowski, profesor de matematică și fizică la un liceu. Acesta era un bărbat inteligent care excela în aproape orice domeniu, inclusiv lingvistică și istorie. Mama sa, Bronisława Bugoska, era instructoare și apoi directoare la un pension de fete.Tânăra Maria Sklodowska nu are parte de o copilărie prea fericită. În 1876, sora ei, Zofia, moare de tifos exantematic,

Maria şi fraţii ei.
 De la stânga la dreapta:
Zofia, Helena, Maria, Józef şi Bronisława.

iar mama, care suferea de tuberculoză (pe atunci nevindecabilă), se internează într-un sanatoriu și se stinge din viață în 1878, pe când Maria avea doar zece ani. Tatăl este înlăturat din funcție pentru atitudinea sa împotriva stăpânirii țariste, care devenise foarte apăsătoare (interzisese chiar și folosirea limbii poloneze). În fața loviturilor destinului, tânăra Maria se refugiază în studiu, unde obține rezultate maxime. La vârsta de zece ani, studia în aceeași clasă cu sora ei mai mare, Helena, de 12 ani. În 1883, la 15 ani, Maria este absolventă a cursurilor secundare cu medalia de aur și ar fi dorit să își continue studiile la Universitatea din Varșovia. Deoarece 

în Polonia acelei epoci, aflată sub dominația Rusiei țariste, femeile nu aveau dreptul la studii universitare, ea se decide să își continue studiile peste hotare. Nici acest lucru nu era posibil din motive financiare, mai ales că tatăl ei pierduse foarte mult investind într-o afacere sortită eșecului. Din cauza acestor dificultăți financiare și pentru a putea finanța studiile de medicină pe care sora sa, Bronisława, le începuse la Paris, la 17 ani, Maria începe să lucreze ca guvernantă. Bronisława pornește la Paris în ianuarie 1886, cu promisiunea că, după ce va deveni medic, să finanțeze și studiile Mariei. Marie Curie predă patru ore zilnic fiicei celei mari a familei și trei ore celei mai mici ale unei familii înstărite din Varșovia. Deoarece în acea epocă guvernatele ajutau și la treburile casei, puținul timp liber pe care îl are la dispoziție Marie Curie îl dedică studiului științific ajungând să se relaxeze rezolvând probleme de matematică. Dar inteligența și valoarea ei nu întârzie să iasă la lumină: Maria reușește să adune toți copiii din vecinătate și să îi învețe pe ascuns citirea și scrierea în limba polonă. Bronisława se logodește cu un medic polonez și o invită pe sora sa, Maria să locuiască la ei. Aceasta descoperă cu surpriză atmosfera de libertate de aici și adoptă numele de Marie. În 1891 este admisă la Universitatea din Paris (Sorbona), unde reușește să se acomodeze, dar cu o anumită dificultate, atât datorită faptului că nu stăpânea bine limba franceză, dar și datorită faptului că, la 24 de ani, se considera prea în vârstă față de colegii ei. Pentru a găsi mai multă liniște, Marie Curie se mută în propiul ei apartament, situat în apropierea universității.

Pierre Curie

Duce o viață modestă, însă studiază cu asiduitate. Totuși privațiunile pe care este nevoită să le îndure o fac să cedeze. Hrănindu-se la limita subzistenței, este găsită aproape fără viață de către cumnatul ei, Kazimir, care o readuce în casa sorei sale. Aici își reface sănătatea, dar, o dată revenită în apartamentul ei, continuă stilul de viață auster. În 1893 este absolventă a cursurilor superioare magna cum laude și devine licențiată în fizică. Dar situația financiară precară își spune din nou cuvântul și Maria este nevoită să se întoarcă în Polonia. Aici, grație demersurilor prietenei sale, Jadwiga Sikorska, Marie primește un ajutor neașteptat: o bursă din partea guvernului Poloniei. Își reia studiile la Universitatea din Paris, iar un an mai târziu, în 1894, obține licența în matematică. Destinul îi rezervă o surpriză fericită, care avea să îi deschidă porțile către o nouă lume de oportunități și de noi orizonturi: întâlnirea la Paris cu viitorul soț, Pierre Curie. Pe acesta îl cunoaște datorită faptului că avea nevoie de un fizician cu experiență care să o ajute în cercetările privind proprietățile magnetice ale oțelului, temă de cercetare încredințată Mariei de către profesorul

îndrumător Gabriel Lippmann. Prin intermediul lui Josef Kovalsky, profesor de fizică de la Universitatea din Freiburg ce tocmai venise la Paris pentru a ține o conferință, în 1894, Marie îl cunoaște pe Pierre Curie. Chiar de avea numai 35 de ani, acesta era deja celebru în lumea academică pentru cercetările sale cu privire la natura magnetismului. Deși între cei doi se leagă o relație puternică, Marie se reîntoarce în țara natală, de care o legau sentimente puternice. Nu stă acolo decât o scurtă perioadă și revine la Paris. Se căsătorește cu Pierre Curie pe 25 iulie 1895, cu o ceremonie modestă, lipsită de fast. La fel de simplă este și luna de miere pe care cei doi o petrec colindând prin Franța pe biciclete. Marie Curie începe cercetările în domeniul radioactivității, la care se va alătura curând și soțul său, descoperind împreună noi elemente radioactive: poloniul și radiul. Pentru aceste cercetări primesc amândoi Premiul Nobel pentru Fizică în 1903, împreună cu Henri Becquerel

Marie şi Pierre Curie
 cu prima lor fiică, Irene. 

În septembrie 1897 se naște prima fetiță a cuplului de savanți și anume Irène. A doua fetiță, Ève, se naște în 1904. Pe 19 aprilie 1906, Marie Curie primește o puternică lovitură din partea destinului. În timp ce se deplasa către o editură pentru a publica un manuscris, traversând o intersecție aglomerată, Pierre Curie este lovit de un atelaj greu și își pierde viața, la numai 46 de ani. Marie Curie va scrie o biografie în care evocă viața și activitatea soțului. Decesul lui Pierre Curie, reprezintă o puternică lovitură pentru Marie. Trece peste acest eveniment nefericit și continuă munca, nu fără rezultate. Continuă singură cercetările și reușește izolarea radiului. Drept apreciere, în 1911 i se decernează Premiul Nobel pentru Chimie. În 1914, fiica sa, Irène este admisă la aceeași Universitate din Paris și va studia științele asemeni mamei sale. Spre sfârșitul acelui an, izbucnește Primul Război MondialÎn 1921, Marie Curie merge în America (împreună cu cele două fete) pentru a achiziționa radiu. Este primită cu multă căldură de președintele Warren Harding, care îi acceptă solicitarea. Marie Curie primește un gram de radiu pe care îl va utiliza în cercetările sale ulterioare. În 1934, Marie Curie are parte de o ultimă satisfacție din domeniul științei: fiica sa, Irène, alături de soțul, Frédéric Joliot-Curie, descoperă radiația artificială.

Soții Curie
Intensa ei activitate, privațiunile la care s-a supus, o fac pe Marie Curie vulnerabilă din punct de vedere al sănătății. Suferă de o inflamare a pelvisului renal și este nevoită să se opereze. Petrece câteva luni de refacere în Anglia, apoi întreprinde câteva excursii în Suedia, împreună cu fetele și însoțită de colegul și prietenul ei, Albert Einstein. Ca urmare a expunerii la radiații și a efortului intens, starea de sănătate a Mariei se înrăutățește. Nu se proteja deloc de undele radioactive pe care le cerceta. Auzul și vederea i se deterioraseră și suferea atacuri din ce în ce mai dese. Într-o zi din primăvara anului 1934, Marie resimte un fel de febră și părăsește institutul de cercetare mai devreme ca de obicei. Din acel moment, starea ei de sănătate începe să se deterioreze extrem de rapid. Tot ceea ce medicii au putut face a fost să precizeze boala, anemie aplastică, un fel de leucemie datorată expunerii îndelungate la radiații și faptul că sunt puține șanse de recuperare. Marie a pornit spre un azil într-o zonă montană pentru a se trata, dar era prea târziu.

Marie Curie se stinge din viață la sanatoriul din Sancellemoz la 4 iulie 1934, la două decenii după decesul soțului. A fost înmormântată alături de acesta într-o zonă rurală din afara capitalei Franței. În 1937, fiica cea mica, Ève, scrie biografia Madame Curie.

Elementul chimic cu numărul atomic 96 este denumit curiu în memoria celor doi savanți. În 1914 este înființat Institutul de cercetare a radiului, iar în 1920 Institutul Curie.

Marie Curie – dublu laureată a Premiului Nobel, prima femeie care a primit un

premiu Nobel și singurul savant care a primit două premii Nobel în două domenii științifice diferite (fizică și chimie). A introdus în fizică termenul de radioactivitate. Este cunoscută pentru cercetările sale în domeniul elementelor radioactive, al radioactivității naturale și al aplicațiilor acestora în medicină. A fost soția unui laureat al Premiului Nobel, fizicianul Pierre Curie, și mama unei laureate a Premiului Nobel (Irène Joliot-Curie). Cu excepția fiicei sale Ève Curie (scriitoare), toți descendenții săi vor urma cariere științifice.