POLONIA TURISTICĂ: Orasul vechi Zamosc

Orașul vechi Zamosc este situat în estul Poloniei, în apropiere de Lublin zonelor de munte și în zonele deluroase Roztocze. Acesta este situat în nordul și vestul Europei la traseul coeficientul Mării Neagră.
Orasul vechi Zamosc şi-a păstrat aspectul său original şi fortificaţiile, precum şi un număr mare de clădiri interesante. În acest oras sunt amestecate tradiţiile arhitecturale italiene şi ale Europei centrale. Oraşul vechi Zamosc din Polonia a fost creaţia şefului armatei (hatman), pe nume Jan Zamysky, care l-a fondat pe propriile pământuri. Situat pe ruta comercială care leagă Europa de vest şi de nord cu Marea Neagra, oraşul a fost conceput de la început ca un centru economic bazat pe comert.
Zamysky, care fusese educat la Universitatea din Padova, şi-a creat oraşul dupa modelul oraşelor comerciale italiene. Acesta a chemat un arhitect italian, pe nume Bernardo Morano, care era nativ din Padova şi care mai lucrase şi la Varşovia, pentru a proiecta un oraş care avea să îndeplinească doua funcţii: centru comercial şi reşedinţa a familiei hatmanului. Lucrările de construcţie la oraşul vechi Zamosc din Polonia au început în anul 1582 şi s-au încheiat în anul 1591. Morando a organizat spaţiul în cadrul oraşului împărţindu-l în două secţiuni, şi anume: în zona vestică se aflau reşedinţele nobililor, iar în zona estică se afla oraşul propriu-zis, dispus în jurul a trei pieţe. Pentru a popula oraşul, Zamysky a adus aici negustori de diverse naţionalităţi, şi de asemenea a afişat o mare toleranţă religioasă pentru a încuraja oamenii să se stabilească în oraşul său. Astfel, în oraşul vechi Zamosc din Polonia au ajuns să locuiască slavi ai Bisericii Ortodoxe, turci, armeni, şi evrei printre alţii. Mai mult decât atât, Zamysky a înzestrat oraşul cu propria sa academie în anul 1595, tot după modelul oraşelor italiene.

Despre oraşul vechi Zamosc din Polonia se vorbeşte ca despre un oraş renascentist. Cu toate acestea, pe de o parte, Morando trebuie sa fi fost instruit în stilul manierist, iar pe de altă parte, în toate ţările din Europa Centrală (Polonia, Slovacia, Boemia, Ungaria, anumite părţi din Germania şi părţi din Austria), arhitectura în stilul renascentist italian fusese bine asimilată şi adaptată tradiţiilor locale înca din secolul al 15-lea. În consecinţă, Zamosc a fost planificat ca un oraş în care stilul manierist s-a amestecat cu anumite tradiţii locale din Europa Centrală, precum galeriile cu arcade care înconjoară pieţele şi creează un pasaj adăpostit în faţa magazinelor. Cu toate acestea, oraşul proiectat de Morando, care a murit la începutul secolului al 17-lea, a fost în principal construit în timpul perioadei baroce. Situat ideal din punct de vedere comercial, orasul a fost de asemenea expus atacurilor militare. Astfel a devenit un punct strategic militar şi, după ce vechile ziduri au fost întărite, în secolul al 17-lea au fost adăugate noi fortificaţii de tipul celor realizate de Marchizul de Vauban. Oraşul modern a crescut în cea mai mare parte în afara fortificaţiilor, ceea ce dă oraşului vechi un mai mare grad de coerenţă în aspectul său arhitectural. Întrucât a scăpat de la distrugere, soarta suferiţa de multe oraşe poloneze în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, oraşul vechi Zamosc din Polonia este un exemplu remarcabil al arhitecturii şi al urbanismului polonez din secolele 16 si 17.
Piata Zamosc împreuna cu Primaria construită în stilul baroc, sunt cele mai uşor de recunoscut simboluri ale acestui oraş. Aici veţi găsi şi Muzeul Zamosc, care spune povestea oraşului prin intermediul portretelor ce-i înfăţişează pe fondatorii săi şi prin numeroase alte expoziţii. Biserica împreună cu capela sa, de asemenea se află în această piaţă. Palatul Zamoyski şi o fostă academie servesc astăzi unor scopuri moderne. Alte doua pieţe mai mici, situate în apropierea Pieţei Zamosc, oferă şi mai multe privelişti ale oraşului vechi. Din sistemul de apărare al oraşului, astăzi se mai pot vedea doar două porţi, şi anume: Poarta Lublin şi Poarta Lvov. În afară de Muzeul Zamosc, în oraş se mai găsesc şi Muzeul Arsenalului şi Muzeul Evreiesc, cel din urmă fiind găzduit de sinagoga ce datează din secolul al 17-lea. Rotonda, unde în timpul Celui de-al Doilea Razboi Mondial s-a aflat un lagăr de exterminare, acum serveste drept monument pentru cei ucişi de către nazişti.

Pieţele împreună cu rămăşiţele conservate ale invincibilei fortăreţe Zamosc, constituie un complex urban unic, ce a fost înscris pe lista Centrelor Patrimoniului Cultural al UNESCO. Evenimentele artistice care sunt organizate în oraşul vechi Zamosc din Polonia, sporesc unicitatea acestor locuri. Aici puteţi merge la concerte minunate unde puteţi asculta Orchestra Simfonica a lui Karol Namyslowski, iar iubitorii de artă populară se pot bucura de Festivalul Internaţional de Folclor “EUROFOLK”, care are loc în fiecare an în Zamosc. De asemenea în acest oras au loc “SACROFILM” (Festivalul Internaţional de Filme Religioase) şi Academia Cinematografică de Vară, pentru iubitorii de filme. Oraşul Zamosc este un oraş ideal şi pentru iubitorii de istorie, care pot vedea punerea în scenă a asaltului asupra Cetăţii Zamosc din anul 1648, care prezintă lupta de apărare a oraşului împotriva trupelor de cazaci. Indiferent de ce gusturi aveţi, cu siguranţă oraşul vechi Zamosc din Polonia poate să vă ofere impresii de neuitat.

 Sursa: ro.wikipedia.org
           infotour.ro
           dli.ro

POLONIA TURISTICĂ: Castelul Malbork

În Polonia există peste 100 de castele. Cele mai remarcabile au fost construite de cavalerii teutoni şi sunt situate în nord-estul ţării.
Castelul Ordinului Teutonic din Malbork (în poloneză: Zamek w Malborku) este cel mai mare castel din lume după suprafață, și una dintre cele mai mari construcțiide cărămidă din Europa. A fost construit în Prusia de către Cavalerii Teutoni, un ordin religios romano-catolic german de cavaleri, în forma tipică a cetăților cruciate teutone (Ordensburg). Ordinul l-a numit Marienburg („Castelul Mariei”). Orașul care s-a dezvoltat în jurul castelului a fost de asemenea denumit Marienburg (în prezent Malbork, din Voievodatul Pomerania, Polonia). Castelul este un exemplu unic de fortăreață medievală și, la terminarea sa în 1406, a devenit cel mare castel din cărămidă din lume. UNESCO a desemnat în decembrie 1997 „Castelul Ordinului Teutonic din Malbork” și Muzeul Castelului Malbork ca făcând parte din Patrimoniul Mondial UNESCO.
Castelul a fost construit de către Ordinul Teuton, după cucerirea Vechii Prusii. Scopul acestuia a fost de a întări controlul regiunii de către Cavalerii Teutoni, după ce în 1274 Ordinul a trebuit să înăbușe Marea Răscoală Prusiană a triburilor baltice.
Nu s-au păstrat documente privind construcția Castelului Malbork, astfel istoria acestuia s-a aflat prin studiu arhitectural și pe baza arhivelor administrative a Ordinului din acea perioadă. Lucrările de construcție au durat până în jurul anului 1300, sub patronajul Comandantului Heinrich von Wilnowe.
Castelul este localizat pe malul de sud-est a râului Nogat. A fost denumit Marienburg dupa Maria, patroana sfântă a Ordinului. Ordinul fusese creat în Acra (pe teritoriul Israelului din zilele noastre). Când ultima fortăreață a cruciaților a căzut în fața musulmanilor, Ordinul și-a mutat sediul la Veneția, înainte de a ajunge în Polonia.
Malbork a devenit și mai important după ce Cavalerii Teutoni au cucerit Gdansk (Danzig) şi Pomerania în 1308. Centrul administrativ al Ordinului a fost mutat la Malbork din Elblag (Elbing). Marele Maestru al Cavalerilor Teutoni, Siegfried von Feuchtwangen, care a venit la Malbork din Veneția, a preluat următoarea fază de construire a castelului. În 1309, în ajunul persecutării de către Papa a Cavalerilor Templieri și a cuceririi de către Teutoni a Danzigului, Feuchtwangen și-a mutat sediul spre partea prusiană a statului monastic creat de Ordin. El a ales Marieburgul ca fiind comod plasat pe râul Nogat, în delta Vistulei. Ca și majoritatea orașelor acelor vremuri, noul sediu era dependent de apă pentru transport.
Castelul a fost de câteva ori extins, pentru a permite acomodarea numărului crescând de cavaleri. În curând devine cea mai mare fortificație gotică din Europa, extinzându-se pe o suprafață de 21 ha. Castelul are câteva subdiviziuni și numeroase linii de ziduri defensive. Acesta constă din 3 castele separate: castelul de sus, de mijloc și de jos, separate de diverse șanțuri și turnuri. Castelul adăpostea la un moment dat 3.000 de cavaleri. Zidurile castelului exterior mărginesc o suprafață de 21 hectare, de 4 ori mai mare decât zona încadrată de către Castelul Windsor. Suprafața desemnată ca Patrimoniu Mondial UNESCO este de 18,038 ha.
Poziția favorabilă a castelului pe râul Nogat, oferea un acces facil pentru barjele și corabiile de comerț care veneau de pe Vistula și din Marea Baltică. În timpul guvernării Cavalerilor Teutoni, aceștia percepeau taxe de la corăbiile ce traversau râul, cum făceau și alte castele situate de-a lungul râurilor. De asemenea, Teutonii dețineau un monopol asupra comerțului cu chihlinbar. Când orașul a devenit membru a Ligii Hanseatice, multe din întâlnirile acesteia au avut loc aici.
În 1466, atât castelul, cât și orașul au devenit parte componentă a Prusiei Regale, o provincie a Poloniei. Acesta a servit ca una din reședințele regale polone, îndeplinind această funcție până la Partajarea Polonieidin 1772. În această perioadă, Castelul Înalt a servit ca depozit de provizii a castelului, pe cand Marea Sală de Mese a servit ca loc de organizare a balurilor, festivităților și a altor evenimente regale.
În timpul Războiului de 30 de ani, în 1626 și 1629, forțele suedeze au ocupat castelul. Aceștia din urmă l-au invadat și ocupat iarăși în 1656 și 1660 în timpul ”Potopului”.
După ce Prusia și Imperiul Rus au făcut Prima împărţire a Poloniei în 1772, orașul a devenit o parte componentă a Regatul Prusiei, fiind incorporat în provincia Prusia de Vest. În acea perioadă, oficialii au ignorat castelul, folosindu-l ca un azil pentru săraci și ca barăci pentru armata prusacă. În 1791, David Gilly, un arhitect prusac și șeful Oberbaudepartment, a făcut un studiu structural al castelului, pentru a decide soarta ulterioara a acestuia sau dacă va fi sau nu supus demolării. Fiul lui Gilly, Friedrich Gilly, a realizat câteva gravuri a castelului și a arhitecturii sale, pe care le-a expus la Berlin și care au fost publicate mai apoi de către Friedrich Frick, din 1799 până în 1803. Aceste gravuri au dus la „redescoperirea” de către publicul prusiac a castelului și a istoriei Cavalerilor Teutoni. Johan Dominicus Fiorillo a publicat o altă ediție a gravurilor pe 12 februarie 1803, de asemenea dorind să încurajeze interesul public. Max von Schenkendor a criticat însă desfigurarea castelului.
În timpul lui Napoleon, castelul a servit ca spital și arsenal. După Războiul celei de-a Şasea Coaliţii, castelul a devenit un simbol al istoriei Prusiei și a conștiinței naționale. În 1816, a fost inițiată restaurarea castelului, de către Theodor von Schön, Oberpräsident-ul Prusiei de vest. Reconstrucția s-a realizat pe etape, până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.
O dată cu venirea lui Adolf Hitler la putere în anii ’30, naziştii au folosit castelul ca o destinație pentru pelerinajele anuale a Tineretului Hitlerist și a Ligii Fetelor Germane. Castelul teutonic din Marienburg a servit și ca schiță pentru Castelele Ordinului celui de-al Treilea Reich, construite în timpul conducerii lui Hitler. În 1945, în timpul luptelor duse în zonă, mai mult de jumătate din castel a fost distrus.
După încheierea războiului, orașul Marienburg (Malbork) și castelul au devenit o parte componentă a Poloniei. Castelul a fost reconstruit în marea lui parte, restaurările fiind începute în 1962, după ce în 1959, un incendiu a cauzat distrugeri extinse. Catedrala principală a castelului, restaurată dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial, și distrusă mai apoi în lupte, este încă în ruină.
Astăzi, se poate ajunge la acest castel în stil gotic printr-o scurtă călătorie de 60 de minute din oraşul Gdansk. Malbork deţine atât colecţii impresionante de artă, cât şi expoziţii temporare sau permanente care îşi aşteaptă vizitatorii.
Pe sitiul oficial al castelului Malbork http://www.zamek.malbork.pl/index.php?lang=en găsiţi informaţii actualizate în engleză despre preţuri, atracţii turistice, diverse evenimente, cazare în împrejurimi, fotografii şi date istorice. 

Sursa: ro.wikipedia.org; 
          Jurnal-de-polonia.blogspot.com

POLONIA TURISTICĂ: Bisericile de lemn din sudul Micii Polonii

Bisericile din lemn din sudul Micii Polonii sunt situate în localităţile Debno Podhalanskie, Binarowa, Blizne, Haczow, Lipnica Murowana, Sekowa din regiunea istorică Polonia Mică (în poloneză Malopolska). Sunt construite în tehnica străveche a buştenilor alăturaţi, predominantă în Europa de Est şi de Nord. Sunt înscrise pe lista patrimoniului mondial UNESCO din 2003
Stilul bisericilor este o prelungire a tradițiilor medievale, combinate cu ornamentul gotic și detaliul policrom. Construcțiile mai noi cuprind și influențe ale Barocului și Rococoului. Per ansamblu, monumentele sunt o sinteză a stilului polonez catolic și stilului ortodox și greco-catolic, prezent în regiune. Unele sunt construite în plan triconc și au cupole în stilul slav (bulb de ceapă). Cele mai interesante exemplare sunt cele ce combină aceste trăsături cu nava lungă de tip roman și turle.
Biserica „Adormirii Maicii Domnului” și a Sfântului Arhanghel Mihail, cel mai vechi lăcaș de cult din lemn construit în stil gotic din Europa, anul 1388

Biserica Sfântului Arhanghel Mihail din Binarowa, circa 1500

Interior din biserica din Binarowa

Biserica Sfântului Arhanghel Mihail din Dębno, secolul 15

Biserica Sfântul Leonard din Lipnica Dolna, sfârșitul secolului 15

Biserica Sfântul Filip și Sfântul Iacov din Sękowa, din 1520

Bisericile de lemn pot fi admirate în număr mare în muzeele în aer liber din Sanok şi Nowy Sacz.

Sursa: http://ro.wikipedia.org/
         http://www.turisteuropa.ro/

Calendarul zilei – 9 septembrie (accent polon)

ÎN ISTORIA UNUI POPOR 
FIECARE AN ESTE SPECIAL, 
FIECARE ZI ESTE SPECIALĂ. 

    AFLAŢI AICI, DE CE.

Ludwik Kubala
1838 – S-a născut istoricul polonez  Ludwik KubalaEl a luat parte la pregătirea Revoltei poloneze din 1863, fiind apoi un participant activ la ea, deţinând, pe lîngă toate, şi postul de șef al poliției insurgenţilor din Cracovia.


Józef Czechowicz

1939 – A încetat din viaţă Józef Czechowiczpoet polonez din Avangarda interbelică, în anii ’30 puternic legat de Grupul literar Kwadryga. A fost un participant activ la viaţa literară a Lublinului (oraş căruia i-a închinat multe creaţii lirice), redactor la câteva reviste, de asemenea lucrător la Radioul polonez, pentru care a scris diverse emisiuni. 

1944 – Uniunea Sovietică și Polonia au semnat un acord cu privire la relocarea comunităţilor lemko  din Polonia de Est.

1957 – A fost fondată Uniunea poloneză de rugby.

1959 – Unul dintre cei mai mari regizori, Roman Polanski, s-a căsătorit cu actriţa Barbara Kwiatkowska-Lass.

1967 – A avut loc re-dezvelirea Monumentului aviatorului (cunoscut şi cu titlul Monumentul aviatorilor) din Varşovia, distrus în 1944 de germani în timpul demolării orașului. Deși se vede doar o figura, monumentul comemorează, de fapt, doi piloți Franciszek Żwirko şi  Stanisław Wigura.  Aceşti ași ai aerului” au câștigat competiția internațională din 1932. Eroi naționali au murit într-un accident – avionul s-a prăbușit din cauza furtunii.

1978 – Mina de sare Salina Wieliczka a fost înscrisă în lista  Patrimoniului Mondial UNESCO.