Poezia polonă a săptămânii – Kazimiera IŁŁAKOWICZÓWNA

Kazimiera IŁŁAKOWICZÓWNA (1892-1983), s-a născut la Vilnius (Lituania). A studiat la Universitatea Jagiellonă din Cracovia şi la Oxford. Debutează în anul 1905 în paginile revistei Tygodnik Illustrowany, ca poetă. În anul 1911 publică volumul de poezii Zborurile lui Icar. În anul 1930 primeşte Premiul pentru literatură al orasului Vilnius, iar în 1935 Premiul de stat pentru creatia literară. În timpul războiului emigrează în România si se stabileste la Cluj, unde predă ore de limbi străine şi învaţă româneste, pentru a-l putea citi pe Eminescu în original, după cum a mărturisit-o. Înapoindu-se în Polonia, în 1947, se stabileste la Poznań. Traduce din lirica românească cu multă pasiune, îndeosebi din Eminescu, Bacovia, Blaga si Sorescu. A pregătit si o Antologie de poezie româneascăcare din neglijenta voită a redactoarei de atunci de la Casa Editorială PIW n-a văzut lumina tiparului. A fost laureată a Premiului Ministrului culturii si artei, clasa I, cît si a Premiul PEN Clubului polonez, etc. Doctor Honoris Causa al Universităţii Adam Mickiewicz din Poznan.

PRIN LUNCĂ TRECUT-A ASFINTITUL…
Prin luncă trecut-a asfintitul,
s-au prelins si miresme prin luncă,
si mai hoinăresc încă, încă….
după gîstele acelea,
după lunca de demult,
fug, fug ….
Alerg disperată…
Ele mă strigă, după mine tipă,
nu vor să creadă
că după acea luncă,
după asfintituri si miresme,
vesnicia-i tot adîncă.

NEÎMPLINIRE
Niciodată nu vine împlinirea
Întruna va fi – nu ce trebuie
si – prea putin,
amar, în zadar,
nu la timp.
Nimeni nu se-apleacă
si nici nu drege,
ca mai departe să sîngereze
inimi si roze.

Poezia polonă a săptămânii – Czesław Miłosz

Czesław Miłosz

Cunoscutul laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (1980), Czesław Miłosz, s-a născut la 30 iunie 1911, în localitatea Szetejnie, regiunea Kowno (Kaunas – în Lituania). Renumit jurist şi diplomat, poet, prozator, eseist şi istoric al literaturii, foarte bun traducător. A murit la 14 august 2004, la Cracovia şi a fost înmormântat în Cripta Merituoşilor, pe Skałka, în Cracovia.


Oraşul tinereţii

Elegant ar fi fost să nu trăim. Iar să trăieşti
nu-i defel elegant
Zicea acela care s-a întors după foarte mulţi ani
în orasul tinereţii.
Nu mai era nimeni dintre aceia
care păseau atunci pe aceste străzi,
Poticnindu-se mergea şi privea în locul lor
La lumina, pe care o iubiseră, la liliecii
care din nou înfloreau.
Picioarele sale, oricum ar fi fost, erau perfecte
Fată de picioarele inexistente. Plămânii
inspirau aer, ca de-obicei la cei vii, inima bătea,
mirându-se că bate. În corp
curgea acum sângele lor
arterele sale trăiau acum cu oxigenul lor
Simtea într-însul ficaţii lor, pleura şi intestinele,
Feminitatea şi virilitatea trecute se-ntâlneau
într-însul
şi fiecare ruşine, fiecare tristeţe, fiecare iubire.
Dacă nouă ne este accesibilă raţiunea,
Gândeam eu, atunci,
într-o singură clipă de compasiune
Când ceva, ce mă despărţea de ei, va dispărea,
Ploaia de picături de pe ramuri
de liliac se va vărsa
Pe faţa lui
pe faţa ei
pe faţa mea
simultan.

Alte poezii de Czesław Miłosz: Dar

Poezia polonă a săptămânii – Waldemar Michalski

Waldemar Michalski, s-a născut la 27 septembrie 1938 în Wlodzimierz, Wołyń. A absolvit facultatea de polonistică şi locuieşte la Lublin. Cofondator al unor cluburi literare şi redactor al publicaţiilor scoase de acestea. Din 1985 este secretar de redactie al revistei lublineze “Akcent”.  



RECOMPENSA SI PEDEAPSA
Memoria si frica merg tot mai des
 împreunã
De la cina cea de Tainã
pînã la Învierea din morti
nopti lungi-deliruri
sudoare si singurãtate
ce sînt ele
probã de trãdare
sau de încredere?
 Ca o barcã fãrã cîrmã
 cu semne de pãsãri pe prorã
 se nasc zorii –
 într-o dimineatã vei gãsi
 o pozã si o frunzã uscatã
 poezii fãrã adresã
 si mirosul – ca o lacrimã
 de palmier în primãvarã.
Voi mai adãuga un cuvînt în litanie: (litanie)
sã fie preaslãvite recompensa
si pedeapsa
doar cã eu ascult
glasul cunoscut
care-mi spune:
“EU SÎNT ACEL CE SÎNT”
începe tu sã numeri zilele
de la început.
 

Poezia polonă a săptămânii – Ryszard Kornacki

Ryszard Kornacki – poet, prozator şi publicist polonez, animator al culturii. Din 1977 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor Polonezi, Asociaţia din Lublin. A debutat cu poezii în paginile revistei „Cultura si Viaţa”, după care s-a remarcat prin poezii lirice, poezii pentru copii, aforisme, articole şi eseuri în revistele social-culturale, precum şi la Radio Polonia şi Televiziunea Naţională. Este autorul a 17 volume de poezie, co-autor la mai multe antologii şi almanahuri, redactor de revistă şi al unor volume de proză si poezie. De asemenea este laureat al câtorva zeci de concursuri poetice şi de două ori recompensat cu Premiul Literar National Józef Czechowicz. A fost desemnat în 1999 Cetăţean de Onoare al oraşului în care a muncit atâţia ani (Międzyrzec Podlaski). Pentru activitatea sa profesională, de creaţie şi social-culturală a fost de multe ori distins şi premiat.

Imn de familie
La a 50-a aniversare a căsătoriei cu sensibilitatea
Sîntem împreună de ani si ani…
De altfel cine-si mai aduce aminte?
Dintotdeauna a fost Pămîntul
iar pe Pămînt am fost noi;
unele-nverzesc
altele ruginesc în rosu
si a treia multime se face
cenusie.
Mereu prin iubire
care-amestecă culorile
si te entuziasmează.
Întotdeauna dorul
care nu adoarme.
Mereu vorba bună
care nu costă nimic.
Iubirea noastră nu-ntîrzie
niciodată
chiar si la cea mai mică
despărtire.

Poezia polonă a săptămânii – Józef Czechowicz

Józef Czechowicz, poet polonez, născut la 15 martie 1903 la Lublin. A fost un participant activ la viaţa literară a Lublinului (oraş căruia i-a închinat multe creaţii lirice), a redactat Coloana Literară la revista bilunară Zet; a redactat revista pentru copii Płomyk i Płomyczek (Flacără si Flăcăruie), a colaborat la Głos Nauczycielski (Vocea dascălului), Pion (Firul cu plumb) şi Kamena, a lucrat, de asemenea, şi la Departamentul literar al Radioului polonez.
Şi-a pierdut viaţa pe timpul bombardării Lublinului, sub ruinele unei case foarte aproape de locuinţa părinţilor, în împrejurări care amintesc în mod izbitor de decesul personajului din poezia Żal (Jale): „am fost nimerit de o bombă pe băncuţă”.

                                              În sat

                        Fânul miroase a somn si a vise

fânul miroase ca în vise al*dată

amiezile-n sat  de secară-s încinse

soarele sună apele-n râu din tabla luminată

nu doar câmpul ci viata-i din aur turnată

Spre seară  peste cer se face punte

seara e seară si slujba-i  de seară 

vacile pline de lapte se întorc tăcute    

să rumege-n covata plină de vară  


Noaptea pe sub brate de cruci la răspântii 

din stele revarsă pulberi argintii 

sed norisorii căzuti în troscot  în curte    

ca albele bile de pufuri mărunte

păpădii


Luna merge să spele baticuri de-argint

greierii strunele-ntind printre stoguri

de ce ai să tremuri

Doar fânul miroase a somn si a vise

se ascunde în el un cânt o colindă

asteapt – obrăjori de copil să cuprindă

să mă apere de relele-ntinse
Sursa: Poezia