Poezia polonă a săptămânii – Juliusz Slowacki

Juliusz Słowacki unul dintre cei mai cunoscuţi poeţi ai epocii romantismului polonez, în plus, este dramaturg si epistolograf. Ca filozof, a fost unul dintre creatorii filozofiei genetice, care rezolvă şi problema rolului poporului şi al personalităţii în istorie. 



Despărţire
Despărţiţi – dar unul despre altul ne-amintim;
Printre noi un porumbel, alb si trist, stă să cadă,
Poartă mereu cu sine o veste: stiu cînd plîngi în ogradă,
Ştiu cînd plîngi închisă-n cameră – ca-n ţintirim;
Ştiu la ce oră valul durerii revine,
Ştiu ce discuţie-ntre oameni lacrimi îti stoarce.
Te văd ca pe-o stea ce sus pe cer se aprinde
Şi lacrimi rozii aruncă, cu scîntei vineţii străluce.
Deşi acum nu pot să te prind cu privirea,
Cunosc casa ta, copacii din curte si florile,
Ştiu, ochii tăi si figura, unde să pictez cu gîndirea,
Între care copaci să caut, albe în haine, comorile.
Iară tu în van vei crea peisaje terestre,
Le vei arginta cu Luna, le vei auri cu-al dimineţii astru
Nu ştii că Cerul trebuie coborît şi-asezat sub ferestre,
Iar Lacului să-i spui, de azur, Cer-albastru.
Apoi Lacul si Cerul să le-mparţi pe din-două,
Ziua s-acopere munţii cei limpezi, noaptea cu safire-stîncile;
Nu ştii cu pletele ploii stîncilor să pui cunună nouă,
Cum să le vezi sub Lună învelite cu zăbranicile.
Nu ştii de după care munte acea perlă răsare,
Pe care am ales-o pentru tine-stea ocrotitoare?
Nu ştii că undeva departe, sub munte – poală măiastră,
Dincolo de lac zărit-am două luminiţe la fereastră.
M-am învăţat cu ele, iubesc cele stele din lac,
Întunecate de ceaţa depărtării, de stele din cer sîngerate,
Astăzi le văd, aprinse le-am văzut şi ieri cum tac,
Mereu îmi luminează – triste si palide – întruna luminate…
Iară tu – peste sărmanul pribeag veşnic stingeai necuprinsul,
Desi nicicînd şi niciunde n-avem să ne-ntîlnim;
Tăcem doar o clipă şi iar ne vorbim,
Ca două triste privighetori, ce se ademenesc cu plînsul.


Alte poezii de Juliusz Słowacki: III
Sursă: poezia.3x
Reclame

Poezia polonă a săptămânii – Jan Twardowski

Jan Twardowski, poet polonez, preot catolic care a primit  numeroase premii, printre care Premiul PEN Robert Graves în 1980, în 1996 Ordinul Zâmbetuluiun premiu acordat de către copii adulţilor care s-au implicat în activitatea lor, în  anul 2000 Premiul Icar, iar un an mai târziu, Premiul TOTUS – corepondentul catolic al premiului Nobel, acordat poetului pentru Opera Magna. În anul 1999 i s-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Catolice din Lublin.

De câte ori
Tăcere în cuvinte
tăcere în scrisoare
tăcere în cartea de telefoane
pentru ca a rămas doar numărul
tăcere în tăcere
tăcere din multă fericire
tăcere pentru că a venit iubirea
şi inima e bolnavă
tăcere pentru că ne-am amintit de casa părinţilor
şi a căzut doar o parodie de zăpadă
tăcere după  tăcere
tăcere înainte de cenzură
tăcere pentru că a urlat câinele ca înainte de război
de câte ori,
chiar dacă  nu credem,
ne vom întâlni în altă lume

Alte poezii de Jan Twardowski – 1, 2

Poezia polonă a săptămînii – Wislawa Szymborska

Născută pe 2 iulie 1923 în oraşul Bnin din regiunea Poznan, Wislawa Szymborska şi-a făcut studiile superioare la Facultatea de litere şi sociologie de la Universitatea Jagellonnă din Cracovia. Scriitoarea a trăit apoi în acest oraş istoric din sudul Poloniei până la sfârşitul zilelor sale. Szymborska este autoarea a 20 de volume de poezie, marcate de numeroase reflecţii filosofice asupra unor chestiuni morale din epoca noastră, sublimate într-o formă poetică foarte precisă şi elegantă. Autoarea poloneză a tradus şi operele altor scriitori, mai ales volume de poezie clasică franceză. Spirit independent, Wislawa Szymborska s-a ţinut la distanţă de viaţa politică, făcând parte dintre acei intelectuali polonezi pentru care dimensiunea spirituală a vieţii trecea înaintea tuturor celorlalte lucruri. La 1 februarie 2012, la vârsta de 88 de ani, Wislawa Szymborska, poeta poloneză  recompensată cu Premiul Nobel pentru literatură pe anul 1996 a murit, în somn, în reşedinţa ei din Cracovia. 

Posibilităţi

Prefer cinematograful.

Prefer pisicile.

Prefer stejarii de pe Warta.
Pe Dickens îl prefer lui Dostoievski.
Prefer să iubesc oamenii
în locul omenirii.
Prefer să am alături ac si aţă.
Prefer culoarea verde.
Prefer să nu afirm
că toate au o motivaţie.
Prefer excepţiile.
Prefer să plec mai devreme.
Prefer să discut cu medicii despre altceva.
Prefer ilustraţiile vechi.
Prefer absurditatea scrierii versurilor
absurdităţii de a nu le scrie.
Prefer, când vine vorba de iubire, aniversările
sărbătorite-n fiecare zi.
Prefer moraliştii
care nu-mi promit nimic.
Prefer bunătatea vicleană naivităţii.
Prefer pamântul în civil.
Prefer ţările cucerite celor cuceritoare.
Prefer să am reţineri.
Prefer iadul haosului iadului ordinii.
Prefer poveştile fraţilor Grimm titlurilor de ziar.
Prefer frunzele fără flori florilor fără frunze.
Prefer câinii cu cozi netăiate.
Prefer ochii luminoşi pentru că ai mei sunt întunecaţi.
Prefer sertarele.
Prefer multe lucruri nemenţionate aici 
multor lucruri nici ele menţionate.
Prefer zerourile risipite întâmplător 
celor aşezate în coada altor cifre.
Prefer scurta existenţă a insectelor eternităţii stelelor. 
Prefer să bat în lemn.
Prefer să nu întreb cât timp si când.
Prefer să ţin cont chiar şi de faptul
că existenţa îşi are raţiunea sa. 

Sursa: Wikipedia; mediafax.ro

Poezia polonă a săptămânii – Halina Poswiatowska

Halina Poswiatowska – n. 9 mai 1935 în CzęstochowaŞi-a petrecut marea majoritate a vieţii prin spitale şi sanatorii, a studiat filozofie în Cracovia şi a scris poeme despre dragoste, viaţă şi moarte. Începând cu 1974 oraşul natal găzduiește concursul literar anual dedicat Halinei Poswiatowska. Peste 40 de ani de la moartea ei, la 9 mai 2007, în casa poetei din  Częstochowa, pe strada Yasnogorsk 23, a fost deschisă Casa Poeziei – Muzeul Halina Poswiatowska.

***


În limba mea barbară

florile sînt numite flori,

aerului îi spun aer,

iar tocurile mele

sună pe caldarîm

trop, trop, trop.

Cuvîntul piatră sună atît de delicat

ca şi cînd piatra ar fi o bucată de catifea.

Iar eu îmi aşez capul pe umărul tău

ca şi cînd l-aş aşeza pe blana unei feline.

Şi iubesc

limba mea barbară

şi spun: iubesc.
Sursa: Wikipedia; Poezie poloneza

Poezia polonă a săptămânii – Jerzy Liebert

Jerzy Liebert (1904 – 1931), poet, filozof polonez, legat de gruparea Skamander. A scris versuri cu tematică filozofică şi religioasă, fiind preocupat obsesiv de motivul efemerităţii şi al morţii. Potrivit caracteristicii lui Jarosław Marek Rymkiewicz, versurile lui Jerzy încep idilic, dar sfârşesc tragic. La poeziile lui Jerzy Liebert, nu o dată, a apelat şi Papa Ioan Paul al II-lea. 
Ele sunt traduse în limbile: engleză, germană, spaniolă, portugheză, italiană şi cehă.

Priveliştea

Privelişti divine, 
Văi visătoare,
Coline-nflorite
pământule-ţi iau
În faţa ta, îngenunchind.

Călător încruntat, 
Milostive vânturi
Să te răcorească.
În minte purtăm slăbiciunea
Ce naşte putere.

Pe pajişti verzi
Ce-n depărtări
Dispar – copii ce s-ascund – 
Desfă-ţi mâinile
Deschide-ţi buzele
Chiar mânioase.

Şi-ţi vei regăsi ochiul
Umplut de lacrimi
Pentru nedreptatea
Ce-n nopţi liniştite
Niciodată
N-ai plâns-o.