Poezia polonă a săptămânii – Jan Twardowski

Jan Twardowski, poet polonez, preot catolic. Publicat pentru prima oară în 1932, încă în gimnaziu. Prima sa carte de poezii Întoarcerea lui Andersen, a fost publicată în 1937.

Dreptate

Dacă toţi ar avea patru mere

dacă toţi ar fi puternici precum caii
dacă toţi ar fi la fel de neajutoraţi în dragoste
dacă toţi ar avea acelaşi lucru
atunci nimeni nu ar mai fi de nici un folos
Îţi mulţumesc că dreptatea Ta este inegală
ceea ce am şi ce nu am
chiar ceea ce am şi n-am cui să-i dau
îi e de folos cuiva
este noapte pentru a fi zi
întuneric pentru a străluci stelele
ultima întâlnire şi prima despărţire
ne rugăm pentru că alţii nu se roagă
credem pentru că alţii nu cred
murim pentru cei care nu vor să moară
iubim pentru că altă inimă s-a răcit
o scrisoare apropie pentru că alta desparte
cei inegali au nevoie unii de ceilalţi
doar lor le e mai uşor să înţeleagă că fiecare este pentru toţi
şi să descifăreze întregul.

O altă poezie de Jan Twardowski: Apropiaţi şi depărtaţi

Reclame

Poezia polonă a săptămânii – Lech Piwowar

Lech Piwowar (1909 – 1940), poet, publicist, critic literar, membru al grupării Avangarda Cracoviană şi al Cercului Literar Artistic Litartmembru al Clubului Scriitorilor din Cracovia, membru al Clubului Academic de Arte şi membru al Cercului literar VOLTY, era preocupat de modernizarea formelor de expresie artistică în poezie. A fost împuşcat în lagărul de la Starobielsk, Katyn.


Mamă
Am crescut pe trunchiul sufletului tău
Şi cu mâini de copil am sorbit cupa iubirii.
Am crescut ca o stâncă din inima ta, 
Să nu te mai temi de furtuni şi de negre nopţi.
Aş mai putea oare să rămân curat ca altădată,
Oricât aş cere cerului iertare?
Înstrăinat dint-o dată mă vei regăsi
Cu sufletul întunecat şi murdărit de patimi.
Fie că voi coborî în mormânt,
Fie că mă voi înălţa spre culmi – ca şoimul
Ochii-ţi albaştri – mamă-
Înainte-mi
Veşnic vor fi.


Idee și realizare: şef – oficiu sala de lectură, Oxana Andreev

Poezia polonă a săptămânii – Adam Mickiewicz

Laurei 

Doar te-am vãzut şi-ndatã m-am şi aprins la faţã

Cãtând o cunoştinţã-n privirile-ţi strãine ;

Împuprurarea ta s-a şi rãsfrânt în mine

Ca roza care pieptu-şi deschide dimineaţa.


Doar ai cântat – şi plânsul un val mi-a pus privirii

Cãci inima-mi fusese de glasul tãu mişcatã ;

Mi se pãrea cã îngerii l-au chemat, sã batã

Pe-al cerului cadran, secunda mântuirii.


Iubito ! Ochii tãi, deschis sã recunoscã

De-am sã te mişc vreodatã cu vorba sau privirea ;

Nu-mi pasã : oameni, sorta, de-au sã se-mpotriveascã,


Nici de-mi va fi iubirea doar un himeric vis

Şi dacã mâna-ţi altuia au s-o dãruiascã,

Sã recunoşti cã mie mi-e sufletul tãu scris.
Idee și realizare: şef – oficiu sala de lectură, Oxana Andreev