Совсем скоро наступят зимние праздники, а к ним надо успеть подготовиться: придумать какие блюда приготовить и как украсить дом.
Праздничное настроение чувствуется и у нас, в библиотеке имени Адама Мицкевича. Именно сюда пришли ребята со второго класса Лицея им.Академика К.Сибирского, чтобы узнать, как же празднуют Новый год и Рождество в разных странах мира.
Проделав небольшое виртуальное путешествие по разным странам, мы остановились в Польше, чтобы посмотреть, как же происходит подготовка к праздникам в этой стране.
С первых дней декабря во всех больших городах Польши проходят рождественские ярмарки. Здесь можно купить ёлочные украшения, сладости, бижутерию и даже шерстяные вязаные носочки.
6 декабря в Польше празднуют день Святого Миколая или Миколайки. В это утро малыши находят подарки в своих сапожках или ботиночках. Раньше детям надо было заслужить подарки от Святого Миколая – хорошо себя вести, слушаться старших. В прежние времена дети твёрдо знали, что Святой Миколай кладёт подарки только в начищенные ботинки, а грязнулям или не послушным детям может подложить гнилую картофелину.
Накануне Рождества возле церкви можно встретить людей, одетых в «ангельские» костюмы. Они раздают или продают оплатки – тонкий прямоугольный хлебец. Оплатек обязательно присутствует на праздничном столе. После прочтения молитвы, все сидящие за столом люди отламывают маленькие кусочки оплатка, желают друг другу всего наилучшего и просят прощения за обиды уходящего года.
Оплатек
По традиции, 24 декабря, в Сочельник, на столе должно быть 12 блюд. Это может быть красный борщ, селёдка, вареники, печёный карп и др.. Чтобы не взвалить всю работу по приготовлению всех этих блюд на хозяев дома, гости могут заранее спросить : Что можем мы приготовить к праздничному столу?
Рождество – это самый любимый праздник поляков. В Польше нет традиции дарить друг другу подарки на Новый год, зато на Рождество здесь щедро одаривают мам, пап, сестёр, братьев, друзей и даже соседей. Более того, многие дарят подарки нуждающимся – отправляют посылки в детские дома, больницы, дома престарелых, собирают вещи для беженцев.
Вместе с второклассниками мы послушали колядки на польском языке, в исполнении Марыли Родович и Анны Герман. Всего в Польше в разные годы было написано более 1500 колядок.
Пряничный домик
Одна из замечательных польских семейных традиций особенно понравилась нашим гостям. Пряничный домик делают практически во всех семьях, где есть дети. Заранее в магазинах покупают глазурь, кокосовую стружку и сладкие бусинки. Уже дома делается тесто, вырезаются разные формочки. Все самое интересное начинается, когда пряники уже испеклись в духовке и успели остыть. Дети соединяют детали домика сладкой глазурью, украшают звёздочками и снежинками. Такие пряничные домики могут храниться очень долго, а со временем становятся только вкуснее.
Зимние праздники – это повод для встречи родных и друзей. Поэтому библиотекарь предложила второклассникам подумать, как они могут украсить праздник и создать праздничную атмосферу.
Уходя из библиотеки, ребята обещали выучить колядку для участия в школьном концерте.
Recunoscut specialist în biblioteconomie, bibliografie, bibliologie, conferenţiar universitar, doctor în ştiinţe pedagogice; un nume de referinţă în managementul biblioteconomic din Republica Moldova, Lidia Kulikovski a fost persoana care, în 2007, fiind director general al BM „B. P. Hasdeu” a susținut ideea deschiderii la Chişinău a Bibliotecii de cultură şi literatură poloneză. An de an, Dnei se bucură de succesele filialei polone și de fiecare dată vine către bibliotecă cu o urare inedită. Și anul acesta biblioteca polonă a primit o felicitare – elogiu. Mulțumim, stimată Doamnă!
O ZI-AMINTIRE. ADAM MICKIEWICZ PE FRONTISPICIUL UNEI FILIALE A BM „B.P. HASDEU”
Ziua de 11 noiembrie, 2007 a fost cu ploaie… nu știam care-i dispoziția Universului, dar deschiderea Bibliotecii Adam Mickiewicz s-a produs. A fost gândit un alt scenariu, trebuia să vorbim afară, apoi să tăiem panglică … ploaia ne-a gonit în interior, am transformat panglica în două funde – una în culorile tricolorului, alta în culorile alb-roşu, culorile Poloniei, de o parte şi de alta a uşii. Dar evenimentul a început exact cum l-am programat 11.11.2007, ora 11.11 minute. Eu şi patria-s totuna: pentru ea iubesc şi îndur cătuşe, scria Adam Mickiewicz în Străbunii. Marele bard polonez a adus poporului, în clipe grele de restrişte, cuvinte de îmbărbătare şi credinţă. Opera lui a servit ca tribun, organizator al conştiinţei naţionale. Un mare artist al slovei polone, căruia îi stă bine pe frontispiciul unei biblioteci şi în străinătate. A trăit mult în străinătate a şi murit în străinătate. În străinătate, se deschidea o instituţie ce-i poartă numele cu gratitudine pentru ţara sa implicată în acest proiect. Astăzi puțini își mai aduc aminte acel eveniment cu semnificaţie deosebită de colaborare între două state – Republica Moldova şi Republica Polonă. Avea triplă semnificaţie, de fapt: s-a deschis o instituţie pentru interesele etnicilor polonezi, s-a deschis o bibliotecă pentru toţi chişinăuienii, cu tematică specifică – cultura, literatura, istoria, prezentul şi năzuinţele de viitor ale Poloniei şi prin ea şi ale Comunităţii Europene, pentru că la cultura comunităţii europene Polonia a venit cu partea ei, substanţială, de zestre culturală. Grija pentru această instituţie s-a partajat ca responsabilitate între administraţia locală a Chişinăului şi Ambasada Poloniei în Republica Moldova, între Biblioteca Municipală şi Wspolnota Polska din Polonia. Ideea acestei biblioteci a venit de la ex-ambasadorul Poloniei Piotr Marciniak – exemplu de slujire a culturii poloneze, a intereselor polonezilor – ideie in care a pus suflet, inimă, resurse materiale la realizarea proiectului său. Polonezii moştenesc opera lui Adam Mickiewicz ca pe cel mai preţios bun naţional. Despre Adam Mickiewicz s-au scris biblioteci – fiecare din generaţii găseşte în opera lui inspiraţia necesară şi cred că şi polonezii din Chișinău, aflându-l acum mai aproape şi în mai multe limbi şi in limba română, fapt ce va permite ca şi chişinăuienii de alte etnii să găsească aceleaşi pilde morale, actuale şi astăzi, din opera marelui Adam Mickiewicz. Are un şir de poezii foarte optimiste caracteristice tineretului. În poezia Odă tinereţii are o strofă foarte aproape de scopul acestei biblioteci: Dar tu, tinereţe, te-avântă pe culmi, Pătrunde cu-al ochiului soare Din capăt în capăt, întregile lumi, Cât e omenirea de mare! Să tinzi unde ochiul n-ar şti să răzbească! Doar prin lectură poţi să răzbeşti. Este un îndemn la cunoaştere, la lectură, la studiu, exact misiunea acestei instituţii! Este şi îndemnul oricărei biblioteci care pune la dispoziţia oricui cunoașterea, descoperirea, experimentarea, lectura care au potenţialul de a stimula descoperirea de sine şi de a fi un inductor de reflexivitate. A trăit mult în exil. A cutreierat Europa, a fost până la Odessa, dar ajunge la Chişinău abia la 11 noiembrie, 2007, onorând cu numele-i o filială a BM „B. P. Has deu”, care a devenit izvor de cultură şi istorie poloneză, europeană şi universală. La celelalte biblioteci – filiale pentru etniile conlocuitoare – centre culturale, informaţionale specializate pe care le are Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”, Chişinăul s-a aliniat şi Biblioteca Adam Mickiewicz care (ziceam atunci, în discursul de deschidere) suntem convinşi, va avea locul său distinct în structura BM „B.P. Hasdeu”. Așa este! Acum e mai mult decât ne-am setat ca așteptări – e o bibliotecă inovatoare, mereu în căutare, mereu cu noutăți și surprize. Exemplul operei lui A. Mickiewicz, prin trinomul de dăruire, crez şi rigoare și prin Biblioteca „Adam Mickiewicz ” vine triplat prin efortul material, intelectual şi de sens al celor implicaţi din Polonia şi Chişinău. Ascensiunea acestei biblioteci a fost susținută de primarul general de Chişinău, a domnului Dorin Chirtoacă, prezent atunci la eveniment; sprijinul şi grija a fost împărtăşită şi de pretura sectorului Centru al capitalei, pretorul Vladimir Şarban, la fel prezent atunci. Vivacitatea bibliotecii a fost asigurată în toți acești ani de implicările organizaţiilor chişinăuienilor polonezi – femeilor poloneze, Liga studenţilor polonezi, Uniunea tineretului polonez, Societatea Polska Wiosna din RM, umărul cărora l-am avut de la intenţie până astăzi; de bibliotecarii profesionişti care şi-au asumat responsabilitatea de a menţine activitatea acestei instituţii la nivel Oxana Andreev (pe atunci Barbăscumpă), Tatiana Bolea, Elena Mihailov; de susţinerea în continuare a Ambasadei Poloniei în Republica Moldova, Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar Krzysztof Suprowicz, prezent şi implicat cu multe resurse în producerea evenimentului de deschidere; a Stowarzyszenie Wspolnota Polska, care a asigurat acest ambient european al bibliotecii, prin preşedintele ei domnul Andrzei Chodkiewicz. Astăzi, la fel e data de 11 noiembrie. La ora 11 și 11 minute, eram cu fiică-mea Victoria, savuram o cafea de despărțire la Aeroportul din Viena și mi-am amintit de biblioteca „Adam Mickiewicz”. Atât de multe cifre de 1 a avut la deschidere… i-am prezis atunci un viitor plin şi mereu cu noi începuturi. Nu m-am dezamăgit. Cu speranţă de mare viitor Bibliotecii Adam Mickiewicz, exprim și azi, sincere mulţumiri echipei inovatoare care ține pe val biblioteca într-un timp neprietenos cu cultura şi cartea – găsesc, numai ele știu cum și loc, și timp, și dorinţă şi mijloace pentru a menține în frunte asemenea lucrări de cultură. La Mulți Ani prosperi Biblioteca „Adam Mickiewicz”!
Ziua tuturor Sfinților este sărbătoare națională în Polonia. În această zi, polonezii pornesc de dimineață spre cimitir unde asistă la slujba, urmată de procesiune, în care preotul merge cu fanfara printre morminte. Apoi lăsă pe morminte câte o lumânare, mai mare sau mai mică, după gradul de prietenie sau de rudenie. Această zi este respectată cu sfinţenie, fiind una extrem de aglomerată. Puzderia de lumânări aprinse în cimitire oferă la ceas de seară o privelişte copleşitoare. Rostul lor este de a ilumina calea către Dumnezeu.
Mai jos, câteva imagini care te lasă fără cuvinte:
Вот-вот начнется последний месяц
осени. И хотя сегодня чудесный солнечный денек, он никого не обманет – зима на
носу! Пора настраиваться на долгие холода, в том числе и гастрономически, то
есть на горячие сытные мясные блюда. И сегодня хочу вам предложить одно из
таких блюд, а именно Тушеную говядину с
овощами в пиве. Сразу оговорюсь: мясо (по
возможности молодое) лучше взять с прослойками жира, тогда оно будет сочнее, а
пиво – обязательно светлое. Чем светлее пиво, тем нежнее мясо.
Тщательно промытое мясо обсушиваем,
нарезаем небольшими кусочками и складываем в кастрюлю. Нарезаем лук тонкими
полукольцами и добавляем к мясу. Морковь (полукольцами), половину перца (кубиками)
добавляем к мясу. Солим и обминаем, чтобы содержимое пустило сок. Затем
добавляем лавровый лист, смесь перцев и кориандр, заливаем все пивом и помещаем
на сутки в холодильник.
Ставим сковороду на огонь и наливаем
масло (сливочное и оливковое). Вынимаем мясо из маринада и обжариваем на
сковороде до румяной корочки. Уменьшаем огонь до среднего и добавляем овощи из
маринада, можно также добавить вторую половину перца и, по желанию, грибы или
другие овощи, все обжариваем несколько минут.
Добавляем к мясу маринад (несколько
ложек или больше, по желанию), если нужно, подсаливаем, и тушим мясо под
крышкой 25–30
минут.
Мясо с овощами, тушеное в пиве, готово, приятного аппетита!
O poveste uluitoare despre război. O poveste reală despe Jan Żabíński, directorul unei grădini zoologice şi soţia sa, Antonina, care îngroziţi de rasismul nazist, au exploatat obsesia naziştilor pentru animalele rare pentru a salva mai bine de 300 de oameni sortiţi pieirii. Dar în Polonia celui De-al Doilea Război Mondial, când puteai fi condamnat la moarte și dacă dădeai o cană de apă unui evreu însetat, eroismul lor iese în evidență ca un fapt cu atât mai senzațional.
„De obicei soţul ei, Jan Żabíński, se trezea primul, îşi trăgea pe el pantalonii şi o cămaşă cu mâneci lungi, îşi punea ceasul mare pe încheietura păroasă a mâinii stângi, apoi cobora tiptil la parter. Înalt şi zvelt, cu nasul mare, ochii negri şi umeri musculoşi de hamal, avea conformaţia destul de asemănătoare cu a tatălui femeii, Antoni Erdman, un inginer polonez de căi ferate stabilit în St. Petersburg, care călătorise prin Rusia practicându-şi meseria. ”
„În 1932, respectând tradiţia catolică poloneză, Antonina a ales un nume de sfânt pentru propriul ei fiu nou-născut, Ryśzard, sau Ryś pe scurt – cuvântul polonez pentru „râs”.”
„Ca poloneză bilingvă născută în Rusia și care revenise în Polonia, Antonina se simțea ca acasă în istmul acela verde care lega regimuri diferite, plimbându-se la umbra unor copaci bătrâni de jumătate de mileniu, un codru atât de des de jur împrejur, încât creează intimitate – un organism fragil și în același timp complet, fără granițe vizibile.”
„Într-o duminică de sâmbătă din vara anului 1941, Antonina a văzut că în fața vilei s-a oprit o limuzină, din care a coborât un civil german corpolent. Înainte ca el să poată suna la ușă, femeia a alergat la pianul din living și a început să cânte cu energie acordurile ariei „Pleacă, pleacă, pleacă în Creta!” din opera bufă Frumoasa Elena din Jacques Offenbach, ca semnal pentru „musafiri” să se retragăascunzătorile lor și să rămână tăcuți. Alegera lui Offenbach de către Antonina spune multe despre personalitatea ei și despre atmosfera din vilă.”
„Mutarea familiei Kenigswein a creat o problemă nouă pentru Antonina și Jan – cum să transferi atâția oameni fără să atragi atenția? Antonina a decis să reducă riscurile, oxigenându-le părul negru, deoarece mulți germani, dar și polonezi, presupuneau că toți blonzii aveau descendență scandinavă și ca toți evreii aveau părul negru”.
Cartea Dianei Ackerman a fost premiată, în 2008, cu Orion Book Award și a fost ecranizată, filmul bucurându-se de asemenea de un mare succes de public.
