BUCĂTĂRIA POLONĂ: Pâine cu secară / Chleb żytni

Pâinea de secară este o specialitate care nu lipsește de pe masa polonezilor – poate fi mai uscată sau mai hidratată, fiind extrem de sățioasă și fără gluten. Merge de minune cu ciorbe, untură și jumări de porc sau cu mezeluri, hrean și ou. Este, cu siguranță, una dintre preferatele mele. În acest mod tradițional – cu pâine și sare – dorim să vă urăm bun-venit în lumea bucătăriei central-europene.

Ingrediente (2 pâini):

• 2 tăvi de pâine de aproximativ 21 cm * 12 cm
• 450g făină de secară
• 450ml apă călduță
• 2-3 linguri rase de sare
• Maia pentru pâine (130g maia normală, 150g făină de secară, 150ml apă călduță)

Mod de preparare:

Maiaua normală

Dacă nu poți cumpăra maia, o poți face acasă în 5-6 zile – recomand să începi dimineața. Într-un borcan mai mare, adaugă 100g făină de secară și 100ml apă călduță (la temperatura camerei), amestecă bine cu o lingură de lemn, pune o pânză deasupra borcanului și lasă-l într-un loc uscat și călduț pentru 12 ore. După, amestecă coninutul, acoperă borcanul și lasă-l iar în locul uscat/călduț peste noapte (poate fi în cuptor, care, în prealabil, trebuie încălzit la 35°C și apoi oprit). A doua zi de dimineață, adaugă în borcan 50g de făină de secară și 50ml de apă, amestecă bine și repetă procesul din ziua 1. Continuă să repeți pașii din ziua 2 timp de 5 zile – cu fiecare zi, vei observa cum maiaua din borcan își schimbă consistența, prinde miros de oțet și începe să aibă bule de aer. În a 6-a zi, poți folosi maia pentru a coace pâine (cu cât maiaua este mai veche, cu atât pâinea va fi mai gustoasă și va crește mai bine – sunt brutării în Polonia care folosesc aceiași maia de peste o sută de ani).

Dacă nu folosești maiaua, poți s-o ții în frigider, dar amintește-ți să o hrănești odată la 2-3 zile (o hrănești cu 3-4 linguri de făină de secară și 3-4 linguri de apă, amesteci și gata – dacă n-o hrănești , va muri).

Maiaua pentru pâine

Când vrei să coci pâine, amestecă într-un bol, cu o lingură de lemn, 130g maia normală (cea pe care o ții în frigider), cu făină și apă. Acoper-o cu o folie de plastic sau cu un capac și las-o într-un loc cald pentru aproximativ 7-8 ore. Maiaua va crește, iar apoi vei putea s-o amesteci cu restul ingredientelor pentru pâine.

Pâinea

Într-un bol amestecă cu o lingură foarte bine toate ingredientele – vei obține un aluat moale, apos.

Pregătește tăvile de copt – unge-le cu ulei și presară făină de secară sau fulgi de ovăz măcinați pe toată suprafața tăvii, astfel încât făina de ovăz să se lipească de ulei peste tot (altfel, riști ca pâinea să se lipească de tavă – eventual, poți folosi hârtia de copt).

Pune aluatul în cantități egale în cele două forme. Încinge cuptorul la 30 -35°C și lasă aluatul în cuptor timp de 1 oră, pentru a crește.

După o oră, scoate tăvile și încinge cuptorul la 200°C (opțiunea sus-jos). Între timp, până se încinge cuptorul, dacă vrei să pui semințe deasupra pâinii, acum este momentul – stropește aluatul cu puțină apă și presară semințele preferate (susan, dovleac, floarea soarelui, pin etc).

Coace pâinea timp de de 60-65 minute și, imediat ce le-ai scos din cuptor, scoatele și din tăvi – lasăle să se răcească.

Acest tip de pâine va fi mai hidratată – se păstrează ideal într-o folie de aluminiu, de asemenea o poți congela.

Poftă bună!

Sursa: CEAUNUL CARPATIC – Cartea cu bunătăți din țările grupului de la Vișegrad.

Campania „Lecturi Naționale” în Polonia, la cea de-a XI-a ediție

Campaniei „Lecturi Naționale”, este o acțiune anuală de lectură comună a cărților selectate, la care se pot alătura persoane private și instituțiile publice din țară și din străinătate, dispuse să citească. Cartea care a fost selectată pentru a fi citită în cadrul ediției din acest an, este „Balade și romanțe”, de Adam Mickiewicz, volum care împlinește 200 de ani de la publicare.

Campania națională de lectură, este organizată începând cu anul 2012 la inițiativa Președintelui Republicii Polone și are loc anual sub patronajul acestuia. Startul proiectului a fost inițiat de lectura comună a operei „Pan Tadeusz” a lui Adam Mickiewicz. În 2013, lucrările lui Aleksander Fredro au fost citite în toată Polonia, iar edițiile ulterioare au citit succesiv următoarele opere: „Trilogia” de Henryk Sienkiewicz și „Păpușa” de Bolesław Prus; în 2016 – „Quo vadis” de Henryk Sienkiewicz, iar în 2017, Lectura Națională a fost „Nunta” de Stanisław Wyspiański.

În 2018, Lectura Națională a avut un caracter unic – în legătură cu aniversarea a 100 de ani de la recâștigarea independenței Poloniei, iar cuplul prezidențial au propus să se citească „Primăvara timpurie”, de Stefan Żeromski. De asemenea, pe tot parcursul anului, Președintele a încurajat polonezii să citească „Antologia independenței”, special pregătită cu acest prilej, iar culegerea de lucrări create de-a lungul secolelor, au fost incluse în canonul literaturii patriotice poloneze.

În anul 2019, a fost citită Lectura Națională „Romane poloneze” – o colecție de 8 lucrări, scrise de: Eliza Orzeszkowa, Maria Konopnicka, Bolesław Prus, Bruno Schulz, Władysław Stanisław Reymont, Stefan Żeromski, Henryk Sienkiewicz și Henryk Rzewuski. Romanele au fost selectate de Cuplul Prezidenţial din peste o sută de propuneri de titluri, trimise Cancelariei Preşedintelui.

„Balladyna” de Juliusz Słowacki a fost aleasă pentru Lecturi Naționale din anul 2020. Această lucrare fiind citită în peste 3.200 de locuri din Polonia și din străinătate.

În cadrul jubileului, ediția a zecea, din anul 2021, a fost propusă spre lectură „Moralitatea lui Pani Dulska”, de Gabriela Zapolska.

Cu ocazia Lecturii Naționale din acest an, președintele Republicii Polone, Andrzej Duda, a transmis în mod tradițional un mesaj, încurajând oamenii să participe la campanie. „Cred că citirea lucrărilor bardului nostru național, va dezvălui din nou fenomenul romantismului polonez și va îmbogăți sărbătoarea jubiliară cu o reflecție importantă asupra culturii și istoriei noastre. Aș dori ca Lectura Națională din acest an, să întărească unitatea și simțul comunității polonezilor din întreaga lume. Și asta, ca întotdeauna ar fi o sărbătoare a lecturii pentru noi” – a adăugat președintele.

Amintim că opera „Balade și romanțe”, a fost publicată în iunie 1822 la Vilnius, ca parte principală a primului volum din poeziile lui Adam Mickiewicz. Scrisă în anii 1819–1821, seria de poezii a marcat începutul istoriei poeziei romantice în Polonia, devenind unul dintre cele mai importante puncte de referință pentru nouă eră. Este o colecție inovatoare și originală, în același timp, captivantă prin stilul său natural și simplitatea limbajului. Poeziile arată posibilitățile largi de scriere ale acestui autor remarcabil, care, pe fundalul naturii atmosferice, a creat o lume fascinantă și unică, plină de emotivitate, fantezie și moralitate populară. Culegerea de poezie a lui Mickiewicz, a devenit curând un eveniment literar, stârnind un mare entuziasm în rândul iubitorilor de literatură națională. Până în prezent, poeziile acestei serii sunt extrem de populare, iar semnificația lor contemporană pentru cultura poloneză este confirmată de Anul Romantismului Polonez, anunțat în 2022 cu ocazia bicentenarului apariției colecției.

Toți doritorii, sunt invitați să citească „Balade și romanțe” – la aniversarea a 200 de ani de la prima lor apariție. Formularul de înscriere îl găsiți aici.

Surse: biblioteka.pl; prezydent.pl

Ciprian Porumbescu – marele compozitor român cu origini poloneze

În data de 6 iunie 1883, la vârsta de doar 30 de ani, moare marele compozitor român Ciprian Porumbescu.

Puțini însă cunosc că numele adevărat al compozitorului era Cyprian Golembiowski, iar spre sfârșitul vieții, acesta și-a românizat numele în Ciprian Porumbescu. Și pentru că Golembiowski are în rădăcina sa cuvântul polonez „gołąb”, care în română se traduce „porumbel”, Ciprian alege să folosească pentru toată viața numele de Porumbescu, atât de mult a iubit tot ce e românesc!

Ciprian Porumbescu s-a născut pe 14 octombrie 1853, la Şipotele Sucevei, în Bucovina, aflată atunci sub ocupația Imperiului Austriac (Habsburgic), într-o casă modestă de ţară, fiind fiul preotului Iraclie Golembiovski şi al Emiliei Clodniţchi, de origine poloneză, având o soră mai mare, Mărioara.

Familia sa a fost foarte săracă, astfel că Ciprian Porumbescu nu a avut parte de o formare muzicală continuă şi completă, în schimb tatăl său i-a insuflat credinţa şi patriotismul „cu asupra de măsură”. A început studiul muzicii la Suceava și Cernăuți, unde conducea corul Societății Culturale „Arboroasa”. În anul 1871, la aniversarea a 400 de ani de la zidirea Mănăstirii Putna, la momentul festiv, alături de Mihai Eminescu, Ioan Slavici, A.D.Xenopol, Nicolae Teclu și alții, participă și Ciprian Porumbescu, uimind publicul cu minunatul său cântec de vioară.

Fire timidă şi retrasă, dar îndrăgostit de muzică, Porumbescu îl întâlneşte, la vârsta de şapte ani, pe muzicologul Carol Miculi, profesor la Conservatorul din Lemberg (Lvovul de astăzi) şi discipol al lui Frederik Chopin, care şi-a petrecut câteva veri la Şipotele Sucevei, pentru a culege cântece populare, găzduit fiind chiar în casa familiei Golembiovski.

Până în anul 1873 a studiat la gimnaziul superior de la Suceava, însă, din cauza sărăciei, stătea cu chirie în încăperi mici şi pline de igrasie, îmbolnăvindu-se ulterior de tuberculoză. În perioada 1873 – 1877 a studiat teologia ortodoxă la Cernăuţi.

În desele vacanţe pe care le petrecea la Stupca, în apropierea Sucevei, o cunoaşte pe Berta Gorgon, o fată înaltă şi subţire, fiică a pastorului evanghelic din Ilişeşti, de care s-a îndrăgostit iremediabil. La scurtă vreme, pentru ca iubirea lor să nu „degenereze”, şi fiindcă familiile celor doi erau de confesiuni diferite, Berta avea să fie trimisă în străinătate, rămânând marea iubire, neîmplinită, a compozitorului.

În 1878 este arestat de către autoritățile austro-ungare pentru activitatea mult prea intens patriotică românească. Însuși Mihai Eminescu a fost printre cei mai înflăcăraţi combatanţi în presa vremii, care a luptat din răsputeri pentru a obţine eliberarea lui Porumbescu, acesta fiind eliberat peste 3 luni.

Apoi, cu ocazia unei burse, își continuă studiile la „Konservatorium fur Musik” din Viena, unde dirijează corul Societății Studențești „România Jună”. Aici a scos, în anul 1880, colecția de douăzeci de piese corale și cântece la unison, reunite în „Colecțiune de cântece sociale pentru studenții români” („Cântecul gintei latine”, „Cântecul tricolorului”, „Imnul unirii – Pe-al nostru steag”– actualul imn al Albaniei), prima lucrare de acest gen din literatura noastră.

În anul 1881, familia sa îşi schimbă oficial numele în Porumbescu, după ce acesta a fost folosit, o perioadă, drept pseudonim.

Între anii 1881 şi 1883, Porumbescu este profesor de muzică la Gimnaziul Românesc din Braşov şi dirijor al corului de la Biserica Sf. Nicolae din Şcheii Braşovului

În toți acești ani, tuberculoza nu-l lasă în pace pe compozitor, astfel că la 8 noiembrie 1882, este organizat, la Braşov, un concert în beneficiul lui Ciprian Porumbescu, pentru a fi colectate fonduri pentru tratamentul său în Italia.

În februarie 1883, Ciprian se întoarce la Stupca, lângă Suceava, iar la 6 iunie 1883, la doar 30 de ani, trece la cele veşnice, în braţele surorii sale şi sub privirile îndurerate ale tatălui său. Cu ultimele forţe, Ciprian i-a şoptit acesteia: „Să nu lăsaţi muzica mea să moară!”.

Printre cele mai populare lucrări ale sale, sunt: „Balada pentru vioară si orchestră” op. 29, celebrul cântec patriotic – „Pe-al nostru steag e scris Unire”, muzica ce dă astăzi imnul naţional al Albaniei – „Hymni i Flamurit”, melodia fostului imn al României, „Trei culori”, valsurile „Zâna Dunării” şi „Camelii”, „Serenadă”, „La malurile Prutului”, „Altarul Mănăstirii Putna”, „Inimă de român”, „Odă ostaşilor români” şi altele.

Mormântul lui Ciprian Porumbescu se află în cimitirul satului Stupca, în apropiere de altarul Bisericii „Sfântul Dumitru”. El a fost inclus pe Lista Monumentelor Istorice din județul Suceava din anul 2004. În 1950, principala instituție de învățământ de muzică din România primește numele său: Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, la fel și în Chișinău există un liceu cu profil muzical care îi poartă numele, Liceul Republican de Muzică „Ciprian Porumbescu”.

Întreaga sa creație muzicală se încadrează în sfera curentului romantic; manifestând în totalitate elemente tehnice și de expresivitate ale acestui curent. În lucrările sale, Porumbescu inserează tematici patriotice, elemente de expresivitate ce-l definesc ca stil, de o muzicalitate aparte, în care afișează o serie de trăiri personale, gânduri și idei, ce doar în acest mod pot fi auzite.

Casa Muzeu „C. Porumbescu”

Ulterior satul Stupca, satul de baștină al compozitorului a fost redenumit în Ciprian Porumbescu, iar la moment găzduiește Complexul muzeistic Ciprian Porumbescu Stupca, care cuprinde: Casa Memorială, Muzeul Memorial și cripta familiala din cimitirul satului.  Muzeul Memorial „Ciprian Porumbescu”, a fost inaugurat in anul 1971 și găzduiește o expoziție ce ilustrează momente din viața și activitatea marelui compozitor. Dintre exponatele ce pot fi admirate la muzeu, se numeră și: pianul, violoncelul, bagheta și husa viorii lui Ciprian Porumbescu, albumul „votiv”, oferit de Ciprian iubitei sale Berta Gorgon, fotografii, tipărituri, afișe, piese numismatice sau filatelice.

Surse: locuridinromania.ro; istoria.md; icr.ro