Юлиан Урсын-Немцевич — писатель и патриот

Юлиан Урсын-Немцевич (Julian Ursyn Niemcewicz) — польский писатель, историк и общественный деятель, родился 16 февраля 1757 года в деревне Скоки около Брест-Литовска.
Род Немцевичей известен с XVI века и первоначально именовался Урсын в соответствии с изображением медведя на родовом гербе (ursus— медведь). В XVII веке Урсыны добавили к наименованию рода слово Немцевичи, подчеркнув происхождение рода из Германии.
Закончив Варшавский кадетский корпус, Юлиан Урсын-Немцевич служил адъютантом у Адама Казимира Чарторыйского.
Ему пришлось много путешествовать по Западной Европе: Франция, Англия, Италия. В 1788—1892 годах он  был послом на Четырехлетнем сейме и проявил себя талантливым оратором.
Урсын-Немцевич был сторонником реформ и принимал участие в разработке конституции 3 мая, которая должна была заменить шляхетские привилегии демократическими принципами конституционной монархии.
С 1791 года он  входил в состав Эдукационной комиссии,  руководящего органа, по функциям  аналогичного министерству просвещения.
После победы Тарговицой конфедерации и отмены Конституции он эмигрировал в Саксонию, а затем в Австрию и Италию. В эмиграции Урсын-Немцевич познакомился и очень сблизился с Тадеушем Костюшко и, когда вспыхнуло восстание 1794 года, принимал в нем активное участие в качестве адъютанта Костюшко.
Возвращение депутата
Он был ранен в битве при Мацеёвицах, вместе с Тадеушем Костюшко захвачен в плен и провел в заключении в Петропавловской крепости полтора года. В 1796 году, освобожденный Павлом I, Немцевич уехал в Америку, где вскоре женился на американке Сьюзен Ливингстон Кин и принял американское подданство.
Вернувшись в Польшу в 1807 году, Немцевич поселился около Варшавы и занял должность секретаря Сената Герцогства Варшавского, а с 1813 года — секретаря Сената царства Польского. Был награжден орденом Святого Станислава. В этот период своей жизни он много путешествовал по территории бывшей Речи Посполитой, искал и описывал памятники истории.
В 1830—1831 годах он снова принимает участие в восстании. Немцевич входит в состав Временного правительства, избирается сенатором-каштеляном. Когда восстание было подавлено, Немцевич уехал в Париж, где примкнул к сторонникам Адама Ежи Чарторыйского, но занимался не столько политикой, сколько литературным трудом.
Писал Немцевич в течение всей своей жизни, сначала переводил с французского, затем, первым его произведением стала трагедия «Władyslaw pod Warną». Она была написана в 1787 году, но на сцене в Варшаве была поставлена только в 1807-м.
Большой успех имела комедия «Powrót posla» («Возвращение депутата», 1891 год), в которой любовная интрига тесно переплетается с острой сатирой на крепостничество. Еще больший успех имела драма «Казимир
Усадьба Немцевичей

Великий» («Kazimierz Wielki», 1792 год).

Однако наибольший успех и писательскую славу принесли Немцевичу «Spiewi historyczne» («Исторические думы», 1816 год),произведение, которое можно назвать поэтической хрестоматией польской истории.
В 1821 году Немцевич написал роман «Лейбе и Сарра» («Leibe i Siora», 1821 год), в котором проповедует терпимость по отношению к еврейству, последовательно отстаивая либеральные идеи.
Перу Немцевича также принадлежит исторический роман «Ян из Тенчина» («Jan z Tęczyna», 1825 год), написанный в духе произведений Вальтера Скотта. Этот роман  дополнил польскую литературу новой  жанровой разновидностью.
Юлиан Урсын-Немцевич умер в Париже 21 мая 1841 года.
 
Reclame

Personalitatea polonă a lunii – BOLESLAW PRUS

Bolesław Prus, numele adevărat Aleksander Glowacki, scriitor polonez, romancier, jurnalist, nuvelist, foiletonist, reprezentant remarcabil al realismului în proza polonă a secolului al XIX-lea, s-a născut la 20 august 1847 în Hrubieszów, oraş situat astăzi în sud-estul Poloniei, foarte aproape de graniţa cu Ucraina. Glowacki a fost cel mai tânăr fiu al lui Antoni Głowacki şi Apolonia Głowacka, nascuta Trembińska. În 1850, când viitorul Boleslaw Prus avea 3 ani, mama sa a murit şi copilul a fost dat spre îngrijire bunicii sale din partea mamei, Domicela Olszewska din Lublin. În 1856 Prus a ramas orfan şi de

Casa scriitorului
din Hrubieszów

tată. În 1862, fratele lui, Leon, un profesor cu treisprezece ani mai mare, l-a dus în Siedlce, apoi în Kielce. La scurt timp dupa izbucnirea insurecţiei poloneze împotriva Rusiei Imperiale, în ianuarie 1863, Prus, având 15 ani, a fugit de la şcoală pentru a se alătura insurgenţilor. La 1 septembrie 1863, la douăsprezece zile după cea de-a 16-a aniversare, Prus a luat parte la o lupta împotriva rușilor, într-un sat numit Bialka, la patru kilometri la sud de Siedlce. Aleksander a suferit contuzii la nivelul gâtului și răni la ochi cauzate de praful de pușcă, fiind găsit în stare de inconștientă pe câmpul de luptă și dus ulterior la spital în Siedlce. Este foarte posibil ca această experiență să-i fi cauzat agorafobia cu care s-a luptat întreaga viață. Cinci luni mai tarziu, la inceputul lunii februarie, a fost încarcerat în Castelul din Lublin din cauza participării sale în cadrul insurecţiei. Însă ţinând cont de perioada petrecută în arest şi de cei 16 ani ai săi, s-a decis să-l plaseze în custodia unchiului său, Klemens Olszewski. Prus s-a înscris la şcoala gimnazială din Lublin (unde a fost studentul lui Józef Skłodowski, bunicul lui Maria Skłodowska-Curie). După absolvirea din 30 iunie 1866, s-a înscris la Universitatea din Varsovia, secţia matematică. în 1868 însă, a întrerupt studiile sale universitare din cauza problemelor financiare. În 1869 s-a înscris la Institutul de Agricultură si Silvicultură din Pulawy, un oras istoric unde şi-a petrecut o parte din copilărie şi care a fost punctul de pornire pentru povestirea surprinzătoare din 1884, Mucegaiul Pamantului. Cu toate

Monumentul lui Prus din
Park Zdrojowy, Nałęczów 

acestea, foarte curând a fost examtriculat după o confruntare din sala de curs cu un profesor de limbă rusă. De-acum încolo, a studiat pe cont propriu, întretinându-se mai mult din meseria de meditator. În 1872 şi-a început cariera de gazetar. Jurnalismul va deveni „scoala” lui de scris. În 1873, Prus a ţinut doua prelegeri publice ale căror subiecte ilustrează amploarea intereselor sale ştiinţifice: Despre structura Universului şi Despre descoperiri şi invenţii. Ca editorialist, Prus a comentat cu privire la realizările unor oameni de știință şi a îndemnat polonezii să studieze ştiinţa şi tehnologia pentru a dezvolta industria şi comerţul; a încurajat înfiintarea unor instituţii de caritate pentru ajutorarea sectoarelor defavorizate; a descris operele de ficţiune şi non-ficţiune a colegilor scriitori; a lăudat minunile naturale, ca eclipsa de soare (la care a asistat din Mława in 1887 şi care l-a inspirat să scrie romanul Faraonul), şi cele create de mâna omului, ca de exemplu, mina de sare Wieliczka; planul de construcţie al Turnului Eiffel din cadrul expozitiei

din 1889 de la Paris si Nałęczów.

După ce Prus a început să scrie editoriale în mod regulat, săptămânal, s-a

Zloţi polonezi
cu chipul lui Boleslaw Prus

stabilizat financiar, fapt ce i-a permis în ianuarie 1875 să se căsătorească cu o verişoară mai îndepartată din partea mamei sale, Oktawia Trembińska. Aceasta era fiica lui Katarzyna Trembińska, în casa căreia a locuit timp de doi ani după ce a fost eliberat din închisoare. Cuplul a adoptat un baiat, Emil Trembiński (născut in 11 septembrie 1886, fiul cumnatului său, Michał Trembiński, care a murit în 10 noiembrie 1888). Emil va servi ca model pentru Rascal în capitolul 48 din romanul Faraonul. În 18 februarie 1904, la vârsta de 17 ani, Emil s-a împuşcat mortal în piept, în contextul unei iubiri neîmpărtăşite. S-a susţinut că în 1906, Prus, în vârstă de

Romanul Păpuşa

59 de ani, a avut un fiu, Jan Bogusz Sacewicz. Mama baiatului a fost Alina Sacewicz, văduva dr. Kazimierz Sacewicz, fizician şi gânditor sociolog, pe care Prus l-a cunoscut la Nałęczów.  Deşi Prus a fost un scriitor talentat, cunoscut iniţial ca umorist, nu a avut încredere în valoarea operei sale jurnalistice si literare. Prin urmare, la începutul carierei sale în 1872, la vârsta de 25 de ani, şi-a luat pseudonimul de „Prus” (Prusl a fost blazonul familiei sale), folosindu-l în operele sale fictţionale şi în editorialele publicate la ziar, păstrând numele său real, Aleksander Głowaki, pentru scrierile „serioase”. El a continuat să lucreze ca jurnalist până la sfârşitul carieriei sale, chiar şi după ce a cunoscut succesul ca autor de povestiri scurte si romane. Mult timp, Prus a evitat să scrie ficţiune istorică, argumentând că aceasta va denatura în mod inevitabil istoria. El a

Romanul Faraonul

criticat romancierii istorici contemporani pentru greşelile lor in acurateţea istorică, inclusiv eşecul lui Henryk Sienkiewicz în portretizarea scenelor militare din Trilogia sa, ce descria secolul al XVII-lea şi logistica de război. Doar în 1888, cand Prus avea 40 de ani, a scris prima sa ficţiune istorică: o poveste scurtă, dar uimitoare O legenda a vechiului Egipt. Aceasta poveste îi va servi, câţiva ani mai târziu, ca o schiţă preliminară pentru primul său roman istoric, Faraonul (1895).

În cele din urmă, Prus a scris 4 romane despre ceea ce el a mentionat într-o scrisoare din 1884, ca mari întrebări ale epocii noastre: Avanpostul (1886) despre ţăranii polonezi, Păpuşa (1889) despre aristrocraţie şi orăşeni idealişti, care se luptă să implementeze reforme sociale; Emancipatele (1893) despre framântările feministe şi singurul roman istoric, Faraonul (1895) despre mecanismele puterii politice. 
Mormântul lui
Bolesław Prus
Opera de cea mai mare întindere şi cu cel mai universal interes este romanul Faraonul. El a fost adoptat de regizorul Jerzy Kawalerowicz într-o peliculă cinematografică omonimă în 1966. Filmul a fost nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin în 1967.
Dupa ce a vândut romanul Faraonul editurii Gebethner şi Wolff, Prus a pornit într-o călătorie de 4 luni. El a vizitat Berlin, Dresden, Karlsbad, Nuremberg, Stuttgart si Rapperswill. Etapa finală a călătoriei lui Prus l-a dus la Paris, unde a fost împiedicat de agorafobia de care suferea, să traverseze râul Sena pentru a vizita orasul

sudic, Left Bank. 

În 1912 Bolesław Prus a murit.
Monumente ale scriitorului sunt instalate la Hrubieszov, Nałęczów  şi Varşovia

Calendarul zilei – 20 martie (accent polon)

Nowe Ateny

1700 – S-a născut Benedykt Joachim Chmielowski, scriitor catolic polonez al secolului XVIII, preot, canonic la Kiev, autorul primei enciclopedii poloneze Nowe Ateny.


1901 – A văzut lumina zilei Adam Joachim Vetulani, istoric polonez de drept medieval și canonist, profesor la Universitatea Jagiellonă, secretar-general al Academiei Poloneze de învățare (1957-1958), Doctor honoris causa la Universitatea din Strasbourg (1959), Universitatea din Nancy (1961) și Universitatea din Pecz (1972).

Adam Vetulani

2000 – Papa Ioan Paul al II-lea a întreprins o vizită în Ţara Sfântă cu un mesaj de căinţă din partea Bisericii Catolice pentru evrei şi de recunoaştere a dreptului la un stat propriu pentru palestinieni.


Sursa: Wikipedia

Calendarul zilei – 12 martie (accent polon)

1851 – S-a stins din viaţă Jan Barszczewski, scriitor polonez și belarus.

1924 – Ministrul de război, Władysław Sikorski,  a interzis femeilor angajate la Minister, să poarte ciorapi de mătase și „alte prostii”.

1956 – S-a stins din viaţă Bolesław Bierut, politician și om de stat, primul președinte al Republicii Populare Polone.


1999 – Polonia şi încă 2 ţări, au devenit oficial membre, cu drepturi depline, în NATO. Este a cincea extindere din istoria Aliantei Nord-Atlantice si prima de dupa „razboiul rece”

Sursa: Wikipedia

Calendarul zilei – 31 ianuarie (accent polon)

1985 S-a stins din viaţă Józef Mackewicz, scriitor,prozator şi publicist polonez. Membru al Comisiei poloneze la Katyń şi autorul unor studii privind masacrul din pădurea Katyń.


1974 – A decedat Samuel Goldwyn (pseudonismul lui Schmuel Gelbfisz), patriarhul Hollywoodului, fondatorul studioului Metro-Goldwyn-Mayer. Un american evreu, de origine poloneză, născut la 17 august 1879 în VarşoviaPolonia. Unul dintre cei mai de seamă producători americani de film din secolul trecut. A participat la crearea a trei studiouri de film, care există şi astăzi.


Sursa: Wikipedia