A plecat la ceruri poetul și eseistul polonez – Adam Zagajewski

Poet, scriitor, critic și traducător, câștigător al numeroaselor premii literare de prestigiu, Adam Zagajewski s-a născut la 21 iunie 1945 la Lwów, azi Lviv în Ucraina, și a murit la 21 martie 2021, la Cracovia. Personalitate a lumii culturale poloneze, Zagajewski a devenit cunoscut la nivel internaţional, datorită poemul său „Încearcă să lauzi lumea mutilată”, publicat după atacurile de la 11 septembrie 2001.

Zagajewski s-a născut într-o familie de intelectuali și la fel ca un număr mare de polonezi, familia sa a fost forțată să părăsească Lwów după al doilea război mondial. Au fost relocați la Gliwice, unde Zagajewski a obținut primele studii și a absolvit liceul în 1963. A plecat la Cracovia, unde și-ar petrece cea mai mare parte a vieții, pentru a studia la Universitatea Jagielloniană. În 1968, Zagajewski a absolvit licența în psihologie, iar în 1970 a obținut al doilea master în filosofie. Întotdeauna a fost un avocat al libertăţii, el a semnat o scrisoare care protesta împotriva includerii unei referinţe la rolul principal al Uniunii Sovietice la constituţia poloneză, gest care i-a adus interdicţia de publicare.

Deși scrisă în versuri libere, poezia lui Zagajewski este una armonioasă și prezintă referințe la normele clasice. Poetul, unul dintre cei mai importanți scriitori contemporani din Polonia, a câștigat numeroase premii literare, printre care: Premiul internațional de literatură Neustadt (2004) și Premiul Internațional de poezie Zhongkun (2014). Zagajewski a fost mulți ani considerat unul dintre favoriţii la premiul Nobel pentru literatură, onoare care nu i-a fost acordată niciodată.

Un poet sensibil la frumusețea lumii, el vede în poezie calea salvării și a renașterii. Adam Zagajewski face parte dintre cei mai cunoscuți poeți polonezi contemporani, fiind tradus în mai multe limbi. În anul 1988, Zagajewski a început să țină în fiecare an un ciclu de cursuri în cadrul programului Creative Writing, mai întâi la Universitatea din Houston (Texas), iar din anul 2007, la Universitatea din Chicago. Din acest moment, viața lui a devenit o perpetuă călătorie între orașe și continente. Fiind cunoscând de copil cu exilul și dezrădăcinarea, a devenit un călător, care se mută dintr-un loc în altul, atrăgându-l deopotrivă frumusețea și curiozitatea față de lume, emoții care mai apoi le punea pe hârtie.  

Mă uit la o fotografie

Mă uit la fotografia orașului în care m-am născut,
la grădinile luxuriante și străzile lui întortocheate, la coline,
la acoperișurile catolice și cupolele bisericilor ortodoxe,
unde voci de bas cântă atât de puternic în fiecare duminică,
încât copacii din jur se clatină, de parcă s-ar fi dezlănțuit uraganul;
mă uit îndelung la această fotografie, nu-mi pot lua ochii de la ea
și dintr-odată îmi imaginez că ei încă mai sunt în viață,
ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, se grăbesc și acum la cursuri,
așteaptă trenul, merg cu tramvaiul albastru,
privesc cu neliniște în calendar, se cântăresc,
ascultă o arie de Verdi și opereta preferată,
citesc ziarele încă albe,
trăiesc în grabă, cu frică, sunt mereu în întârziere,
cumva nemuritori, dar nu-și dau seama de asta,
cineva rămâne în urmă cu chiria, cineva se teme de tuberculoză,
nu reușește să ducă la capăt disertația despre filosofia lui Kant,
nu poate să priceapă ce reprezintă lucrurile în sine,
bunica iarăși merge la Brzuchowice ținând
un tort în brațe, iar brațele nu-i slăbesc,
în farmacie un băiat timid cere ceva pentru timiditate,
o fată își privește sânii mici în oglindă,
vărul meu iese în parc imediat după ce face baie
și nu bănuiește că în curând se va îmbolnăvi de pneumonie,
uneori izbucnește entuziasmul, iarna lămpile galbene
creează un cerc al intimității, în iulie muștele celebrează cu pompă
lumina măreață a verii și fredonează imnuri posomorâte,
au loc pogromuri, insurecții, deportări,
Wermacht-ul atroce în uniforme bine turnate,
NKVD-ul ticălos se apropie, steluțele roșii
promit prietenia, dar sunt semne ale trădării,
dar ei nu văd asta, aproape că nu văd asta,
au atâtea lucruri de făcut, trebuie
să facă rost de cărbuni pentru iarnă, să găsească un doctor bun,
corespondența restantă se adună, cerneala cafenie se decolorează,
în cameră se-aude radioul, cea mai nouă achiziție, dar ei
sunt obosiți de viața lor obișnuită și de moartea obișnuită,
nu au timp pentru nimic, se scuză pentru asta,
scriu scrisori lungi și cărți poștale laconice,
sunt într-o întârziere continuă, teribil de întârziați,
așa ca noi, exact ca noi, așa ca mine.

Moartea sa la Cracovia duminică seară este o „mare pierdere pentru literatura poloneză”, a declarat preşedintele Andrzej Duda pe Twitter.

Surse: fitralit.ro; tvp.info; se.pl; fakt.pl; twitter.com

„Disneyland”, de Stanislaw Dygat – 55 ani de la apariția cărții

Dacă încă vă este necunoscută literatura polonă și vă întrebați de la ce ați putea începe, atunci operele lui Stanislaw Dygat sunt perfecte pentru a face cunoștință cu literatura Poloniei.

Stanislaw Dygat

Numele scriitorului polonez Stanislaw Dygat nu este foarte cunoscut printre rândurile cititorilor noștri, însă în Polonia el este considerat o adevărată „nestemată” a literaturii naționale.

Dygat, la sigur, poate ocupa un loc de cinste alături de marii scriitori clasici, a secolului XX, ca Hemingway și Salinger.

Realitatea din proza lui Dygat este de obicei transmisă prin percepția eroului care are și rol de narator. În operele sale, autorul abordează des așa teme ca grijile, aspirațiile și speranțele  „mediocre”, ale oamenilor obișnuiți care, totuși, au un spirit de observație extraordinar și un simț al umorului mai specific.

Prin intermediul personajelor create, scriitorul redă multe dintre reflecțiile și observațiile sale de obicei, colorate cu o ușoară ironie. Acest lucru creează o fuziune unică de liricism, ironie și auto-ironie, care a devenit un semn distinctiv al stilului scriitorului.

Unul dintre cele mai populare romane, scrise de Stanislaw Dygat, este „Disneyland”, care a ieșit de sub tipar în anul 1965 și în care ve-ți putea face cunoștință, din plin, cu stilul specific al scriitorului.

Acțiunea cărții are loc în Cracovia anilor șaizeci. Naratorul și personajul principal al romanului, Marek Arens, tânăr arhitect și un atlet celebru în cercurile sale, este întruchiparea generației tinere și nemulțumite a acelor timpuri.

Bine educat, frumos și cu rezultate semnificative în sport, Marek Arens lasă impresia de „om de succes”, după standardele moderne, însă în umbra acestor calități apreciate în înalta societate, Marek se luptă cu realitatea, el nu-și poate găsi locul său în lume, sau sensul său de existență, din acest motiv, de cele mai multe ori, ia decizii pripite și le schimbă cu aceeași rapiditate, incapabil de a-și găsi „pacea”. Idealurile sale pentru onestitate morală deseori intră în conflict cu convențiile ipocrite, general acceptate, ale societății. Realmente este învins, însă nu renunță la încercările sale de a pune cap la cap un sistem moral, după care poate trăi.                                      

Începutul tutuor necazurilor sale însă încep atunci când, la un bal mascat, face cunoștință cu o fată misterioasă, care se prezintă drept Jowita. Deși întâlnirea a fost foarte scurtă, Marek e convins că ea este femeia vieții lui.

În urma încercărilor de a o găsi pe Jowita, pe care de fapt o chema Agnieszka, au loc o serie de evenimente nefericite, iar Marek Arens este acuzat de tentativă de omor și apoi condamnat la un an de închisoare. În timp ce își ispășește pedeapsa, Arens află că Agnieszka și-a legat viața cu  prietenul său, Michal Podgorsky. Contrar aparențelor, Jowita/ Agnieszka nu este singura pacoste a lui Mark, însă se creează impresia că întâlnirea cu ea, accelerează apariția în viața personajului principal al tuturor problemelor imperceptibile. Prea târziu, el descoperă că toate ideile pe care se bazau  convingerile sale au fost niște  iluzii create din neînțelegeri.

Arens își dă seama că nu poate deveni niciodată un om absolut cinstit, după cum a remarcat și el într-un târziu că „integritatea poate avea sens doar atunci când este proprietate colectivă”.

Într-o anumită măsură, Marek Arens este o figură tragică, care nu a văzut „paradoxul alegerii” și frauda, atât a lui, cât și a altora. Căutarea împlinirii, plăcerii egoiste și a unui mod de viață creat pe iluzii, îi vor aduce consecințele inevitabile.

Spiritul acestei cărți pe alocuri vă poate aduce aminte de opera „De veghe în lanul de secară”, de J. D. Salinger.

Un roman puternic din punct de vedere emoțional, cu opinii și raționamente foarte controversate.

Deși o mare parte din idiomurile originale sunt de netradus, totuși cititorul va găsi în acest lucru o perspectivă interesantă asupra vieții generației tinere poloneze, nu doar din trecut, ci și din prezent.

„Disneyland” este cartea pe care trebuie să o citească în special adolescenții, deoarece în mare parte, Marek Arens, este portretul tuturor confruntărilor interne pe care le are un adolescent, aflat la un pas de intrarea în „lumea mare”.

Cu toate acestea, „Disneyland” este perfectă pentru a le aduce aminte celor maturi, care au fost gândurile, greutățile și nemulțumirile tinereții lor, uitate cu trecerea anilor.

Acest citat, din carte, reprezintă caracteristica ideală a gândurilor și frustrărilor zilnice, pe care le are Marek, dar și orice tânăr de vârsta lui:

„Am învățat ce e dragostea când aveam 17 ani. Pe vârstnici îi înduioșează dragostea la această vârstă, dar ei nu o iau în serios.             

 Cât e de scurtă memoria umană!

 La urma urmei, dragostea este întotdeauna la fel.

Nu contează dacă e la 17, sau 47 de ani, ea îi face pe oameni să realizeze lucruri stupide.

 E scurtă memoria umană.

Când dragostea trece, omul singur se uimește de naivitatea sa.

Și își bate joc de îndrăgostiți, indiferent de vârsta lor.

Memorie umană e scurtă!

Oamenii cedează cu ușurință  propriilor iluzii, iar ale altora le tratează cu ostilitate.”

 În baza acestei cărți, Janusz Morgenstern, a filmat, în 1967, pelicula „Jowita”, pentru care a ridicat premiul pentru regie, la Festivalul Internaţional de Film, de la San Sebastián.

Scenariul a fost scris de Tadeusz Konvitsky, iar dialogurile au fost scrise chiar de Stanislaw Dygat.

În rolurile principale joacă actorii Daniel Olbrichski, Barbara Kwiatkovska, Kalina Edrusik și Sbigniew Tsibulski.

    Suntem siguri că lectura acestei cărți nu vă va dezamăgi și va fi un bun început pentru a cunoaște mai bine operele scriitorii poloni și contribuția lor în literatura internațională.

Recomandăm cu drag spre lectură!

Olga Tokarczuk a primit Premiul Nobel pentru Literatură

O noutate frumoasă pentru cititorii noștri, iubitori de lectură: joi, 10 octombrie 2019,  una dintre cele mai remarcabile scriitoare poloneze contemporane, Olga Tokarczuk, a fost desemnată laureată a Premiului Nobel pentru Literatură pe 2018. Tokarczuk a fost aleasă „pentru imaginaţia narativă care, cu pasiune enciclopedică, reprezintă depăşirea graniţelor ca formă de viaţă”.

Olga Tokarczuk este considerată în Polonia drept una dintre cele mai talentate romanciere din generaţia sa, iar operele autoarei sunt pe lista celor mai bine vândute cărţi în Polonia, traduse în peste 25 de limbi, inclusiv în chineză și catalană. Multe din ele au fost adaptate pentru scenă sau ecran.

Vestita scriitoare s-a născut în 1962 în Sulechów, Polonia. Părinții ei erau profesori, iar tatăl mai lucra și ca bibliotecar. Olga Tokarczuk a citit mai tot ce se putea citi din acea bibliotecă, acolo și-a descoperit și pofta pentru literatură. Înainte de cariera de scriitor, Tokarczuk a studiat psihologia la Universitatea din Varșovia din 1980 și a debutat ca scriitoare de ficțiune (1993), cu cartea „Podróz ludzi Księgi” (Călătoria oamenilor cărții), tradusă și în limba română.

Scritoarea și eseista mai are în palmares și alte premii, unele din ele fiind: Premiul Asociației Poloneze a Editorilor de carte, Premiul Fundației Kościelski (1997), Pașaportul Politicii precum și câteva nominalizări la Premiul Literar NIKE, de patru ori laureată a premiului Cititorilor NIKE, iar în 2008 este recompensată pentru prima dată cu acest premiu de către juriu.

În 2010 a fost desemnată cu Medalia de argint pentru Meritul Culturii „Gloria Artis”, iar în 2012 a luat Premiul literaturii Usedomer.

De asemenea, în 2018, Olga Tokarczuk a devenit primul  scriitor polonez recompensat cu Man Booker Prize, una dintre cele mai prestigioase distincții literare din Marea Britanie, care i-a fost decernată pentru romanul său „Flights”.

Așa se făcu că, în toamna anului 2016,  directoarea bibliotecii polone „A. Mickiewicz” din Chișinău, Oxana Andreev și colega sa, Svetlana Gumeni, au fost într-o vizită de studiu în orașul Kielce, din Voievodatul Sfintei Cruci. Într-una din zile, la biblioteca gazdă, „Witold Gombrowicz”, au avut o întrevedere și cu viitoarea Laureată Nobel, Olga Tokarczuk.

Tot atunci, scriitoarea a oferit cadou și câteva cărți, care au venit însoțite de autograful autoarei și cu mesaj personalizat.

La momentul actual, pe lângă aceste cărți, biblioteca polonă, mai are în colecția sa și alte titluri ale vestitei scriitoare, unele din ele traduse în limba română.

Cu drag vă invităm să le lecturați!

• 

• 

• 

Sursa foto: viva.pl;

Sursa: vz.ru; culture.pl; radiochisinau.md;