Calendarul zilei – 12 septembrie (accent polon)

ÎN ISTORIA UNUI POPOR 
FIECARE AN ESTE SPECIAL, 
FIECARE ZI ESTE SPECIALĂ. 

    AFLAŢI AICI, DE CE.


1637 – La Varșovia a avut loc nunta regelui Władysław IV Waza și Cecyliei Renata Habsburżanka.


1683 – Sfârșitul asediului otoman asupra Vienei. Armata germano-polonă, condusă de ducele Carol de Lorena și de regele Jan Sobieski, înving, în apropiere de Viena, oastea marelui vizir Kara Mustafa.

1920 – S-a născut Aleksander Kobzdej, pictor şi arhitect polonez.

1921 – S-a născut scriitorul polonez Stanislav Lem, promotor al literaturii science-fiction. Autorul binecunoscutului roman Solaris, ecranizat în 1972 de regizorul Andrei Tarkovski, iar în 2002 de Steven Soderbergh.

1989 – Parlamentul a dat vot de încredere în guvernul lui Tadeusz Mazowiecki, primul prim-ministru non-comunist în istoria Poloniei postbelice.

1991– S-a stins din viaţă Feliks Konarski, poet şi artist polonez, cunoscut ca textier al piesei Flori de mac de pe Monte Cassino – cântec polonez dedicat asaltului mănăstirii Monte Cassino şi se bucură de o popularitate extraordinară în Polonia.

 Ernst Pohl


1995 – A încetat din viaţă Ernst Pohl, jucător polonez de fotbal, atacant. Este primul fotbalist polonez remarcabil în anii de după război.

Personalitatea polonă a lunii – Stanisław Lem.

Scriitorul polonez de science fiction, scriitorul satiric dar și filozoful Stanisław Lem, s-a născut la 12 septembrie 1921 în orașuLvov, Polonia (acum Ucraina). Fiu al unui medic, Lem a început prin a studia medicina. În timpul celui De-Al Doilea Război Mondial  este implicat în rezistenţa poloneză, iar după război, când oraşul său natal devine parte din Uniunea Sovietică, este „repatriat” la Cracovia, cu familia. Între 1939-1941 a studiat la Institutul de medicină din oraşul natal şi a mai lucrat ca ajutor de mecanic auto şi sudor. 
Ca poet, Lem, a debutat în 1946 şi a început o colaborare cu revista catolică Tygodnik Powszechny, unde publică eseuri şi poezii. Început în acel an, primul roman de ficțiune al lui Lem, Człowiek z Marsa (Omul de pe Marte) a fost publicat în foileton în revista Nowy Świat Przygód din Katowice. Între 1947 și 1950, Lem și-a continuat atât cariera de asistent în cercetarea științifică, cât și

publicarea de poezii, povestiri și eseuri științifice. În 1951 a publicat prima sa carte Astronauții, care a fost încadrată în genul SF-ului juvenil. Cu adevărat productiv el a devenit după 1956: între 1956 și 1968, Lem, a scris 17 cărți. Opera sa a fost tradusă peste hotare, mai mult în țările din blocul răsăritean.

În 1957 a publicat prima sa carte filozofică Dialogi care, împreună cu Summa Technologiae (1964), reprezintă cele mai faimoase texte filozofice ale lui.

În opera sa, Lem aduce în discuție implicațiile filozofice ale tehnologiilor care se aflau doar pe tărâmul SF-ului la acea dată, dar au căpătat importanță în ziua de azi, cum ar fi realitatea virtuală și nanotehnologia. În deceniile care au urmat, el a publicat multe cărți, atât științifico-fantastice, cât și filozofico-futurologice, iar începând din anii ’80 s-a orientat mai mult spre texte și eseuri filozofice. În 1982 a părăsit Polonia, stabilindu-se în Occident, şi abia peste şase ani s-a întors în ţară. În ultimii 20 de ani n-a mai scris literatură SF, ci literatură obişnuită, lucrări şi eseuri futurologice pe care le-a publicat cu regularitate în ziarele din Cracovia. Lem, ale cărui cărţi s-au vândut în peste 27 de milioane de copii şi au fost traduse în peste 40 de

limbi, a devenit celebru în lumea întreagă datorită Ciberiadei, o serie de povestiri umoristice dintr-un univers mecanizat locuit de roboți (care intră ocazional în contact cu „fețele palide” umane). În 1976, Theodore Sturgeon spunea că Lem e cel mai citit scriitor science-fiction din lume. Printre romanele sale cele mai cunoscute se numără Solaris (1961), Glasul Domnului (1968) și Fiasko (1987), toate prezentând tema majoră a futilității tentativelor omenirii de a înțelege formele extraterestre de viață. În Solaris, Lem descrie o planetă în întregime acoperită de ape, care se dovedeşte a fi, de fapt, o formă de inteligenţă extraterestră. Romanul se constituie astfel într-o meditaţie asupra limitelor înţelegerii umane şi a imposibilităţii comunicării. 

Problema unei lumi hiper-tehnologizate, în care impulsurile umane se atrofiază, reprezintă o altă temă a cărţilor sale. Până în 1980, îi apare câte o carte în fiecare an. 
Romanul Solaris a fost ecranizat în 1972 de regizorul rus Andrei Tarkovski și a câștigat Premiul Special al Juriului la Festivalul Internațional de Film de la Cannes în același an. În 2002, Steven Soderbergh a regizat o nouă ecranizare, cu George Clooney în rolul principal.
Scriitorul, însă, nu a fost un mare fan nici al primei versiuni filmice a lui Solaris, din 1972 şi nici a celei din 2002:

„Nu pot sa văd acest film de la cap la coada. Medicii îmi recomandă să evit emoţiile puternice. Solaris trebuia să devină o întrebare despre graniţele cunoaşterii umane, şi nu o dramă psihologică de tipul Crimă şi pedeapsă în spaţiul cosmic. Am stat şase săptămîni la Moscova, timp în care m-am certat în continuu cu Tarkovski pe tema felului în care trebuia realizat filmul. Tarkovski dorea să arate în acest film că spaţiul cosmic este extrem de neprietenos şi de potrivnic şi că doar Pământul este minunat. Asta în timp, ce eu cred şi am scris exact contrariul. 

Filmul Solaris al lui Soderberg, cu toate că a mâncat şi timp şi mijloace financiare, este o neînţelegere totală. Am impresia că acest talentat regizor nu ştia foarte bine ce-şi dorea. Odată mi-a spus că vrea să unească Odiseea spaţială cu Ultimul tangou la Paris. Dar asta este totuna cu a amesteca

murături cu frişca şi căpşuni!“. 

Lem este considerat un scritor profund şi subtil. „Dacă Stanislaw Lem nu e propus la Premiul Nobel pentru Literatură până la sfârşitul secolului”, scria în 1983 un critic literar american, „va fi doar fiindcă cineva le-o fi spus acolo că el scrie science-fiction”.
Opera sa explorează teme filozofice, speculații asupra tehnologiei, natura inteligenței, imposibilitatea comunicării și înțelegerii reciproce, disperarea în fața limitelor omenești, locul omenirii în Univers. Ea este uneori prezentată sub formă de ficțiune, iar alteori sub forma eseurilor sau cărților filozofice. Traducerea operelor sale este dificilă din cauza pasajelor cu expresii elaborate, poeziilor extraterestre sau robotice și numeroaselor jocuri de cuvinte.

În 1982, datorită declarării legii marțiale în Polonia, Lem s-a mutat în Berlinul de Vest, unde a devenit membru al Institutului de Studii Avansate. Ulterior s-a stabilit la Viena, revenind în Polonia abia în 1988. 
În timpul unui interviu din 2005, Lem și-a exprimat dezamăgirea provocată de genul science-fiction și pesimismul său privitor la progresul tehnologic. El considera trupul omenesc nepotrivit pentru zborul cosmic, susținea că tehnologia informației păstrează oamenii într-un mediu cu informații de calitate proastă și era de părere că roboții cu adevărat inteligenți nu sunt de dorit și nici nu pot fi construiți.  
Pe parcursul vieţii sale, dar şi după, Stanislaw Lem, a avut parte de recunoaştere şi diverse premii: Premiul pentru Literatură al Orașului Cracovia (1957); Premiul literar al Ministerului Culturii și Artei și membru onorific al Science Fiction Writers of America (1973); o planetă minoră, descoperită de astronomul sovietic Nikolai Stepanovici Cernik a primit numele său (1979); Premiul literar austriac Franz Kafka (1991); o stradă din Cracovia a primit numele său (2007); Doctor honoris causa la Universitatea din Opole, Universitatea din Lvov, Universitatea Jagiellonă (1998) şi Doctor honoris causa la Universitatea din Bielefeld (2003); în 2011 a fost creat și publicat un logo interactiv Google, cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la publicarea primei sale cărți Astronauții etc..
Stanislaw Lem a decedat în Cracovia pe 27 martie 2006, la vârsta de 84 de ani, din cauza problemelor cardiace.


Surse: