Anul acesta se împlinesc 200 de ani de când Adam Mickiewicz, considerat cel mai mare poet polonez a debutat cu volumul său de Balade și romanțe. Acestă culegere de poezii, ocupă un loc deosebit în literatura polonă, fiind unanim recunoscută ca manifest al Romantismului. Apariția cărții a stârnit o vie discuție în rândul scriitorilor; o dispută între conservatorii adepți ai raționalismului, pe de o parte, și profeții noului mod de a înțelege lumea, pe de altă parte. Primii, în căutarea adevărului, foloseau „sticla și ochiul”, ceilalți – „inima și credința”, cum ne povestește poetul. Bătrânul din balada „Romantism”, vede numai fața exterioară a lumii și de aceea cunoaște numai „adevăruri moarte”. Tânăra țărancă vede „adevăruri vii” pentru că privește „cu ochiul sufletului său”.
Critica vizibilă a Iluminismului a fost o manifestare de neîncredere a generației lui Mickiewicz în ordinea lumii din acea perioadă. Sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea au fost marcate de o profundă criză de valori. Polonia a trăit și o tragedie politică – împărțită de trei puteri, Rusia, Prusia și Austro- Ungaria, a dispărut de pe harta Europei. Revolta tinerilor scriitori de atunci a avut consecințe nu numai literare, ci și politice. Romanticii, în ciuda „bătrânilor”, au condus Polonia spre cele două răscoale atât de mult comentate și în prezent de către istoricii polonezi (1831).
Volumul Balade și romanțe, a oferit în anul 1822 un nou limbaj poetic cititorilor săi și i-a surprins prin conținut. Autorul a valorificat tradiția populară a meleagurilor natale, din actualele Belarus și Lituania. În volumul de față găsim de asemenea și o baladă ucraineană. Întâlnim aici tradiții populare ale celor patru națiuni – polonă, belarusă, lituaniană și ucraineană – pe care soarta le-a unit la bine și la rău de câteva secole încoace.
Romantism -fragment-
„- Ascultă, dragă fată! / E-n plină zi! Vezi tîrgul, iată! / În preajma ta nu este nime. / Brațul pe cine cercei să-l pui, / Pe cine chemi, salut cui spui?”
Cînd, rece ca o stană, / Ochiul nicăiri nu-ntoarnă / Cînd în preajmă-i săgetează, / Cînd stau lacrimi să-i inunde. / Parc-ar fi prins pe cineva într-a ei brațe și-l păstreze; / Cînd podidește-n plâns, cînd rîde.
„Tu ești, Jasenko, ”n miez de noapte? / Ah, mă iubești și după moarte! / Aci, aci, vin”binișor ca să n-audă / Maștera crudă!
„N-are decît s-asculte, acuma tu te-ai dus! / Chiar și-n mormînt te-au pus! / Oare-ai muri? Mă tem mereu! / De ce mă tem eu de iubitul meu? / Ah, el e! și chipul și ochii aceiași îi sînt! / Cu albul tău giulgiu ca veșmînt!”
Traducere în limba română de Ion Petrică, Miron Radu Paraschivescu, Virgil Teodorescu, Passionaria Stoicescu, Vlaicu Bîrna.
POLONISTICA 