DIALOG CU UTILIZATORUL: ANA NASTASIU

   d7b14-people-talking-for-networking

Impresiiile utilizatorilor despre carte, lectură,
despre activitatea bibliotecii în general,
impresii de călătorie, poezii ş.m.a

bursa-regala-e1483424841858 (1)

Ana Nastasiu, cititoare fidelă a bibliotecii noastre – o fire bine educată, inteligentă, sociabilă, deschisă, ambițioasă și perseverentă. Cu o reusită universitară deosebită, este și deținătoarea Bursei ”Regina Maria”, oferită de către Casa Regală. Voluntară activă, ea mai scrie și poezii, cântă la chitară. Astăzi, însă, ne face o confesiune:

Mulți și-au imaginat Paradisul sub forma unui castel înalt, luminat pe interior; alții consideră că ar fi o grădină bogată-n hrană vitală, eu, însă, ca și Borges, mi-am imaginat întotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci…și aici mă aflu eu…

Mă gândesc adesea că locul Bibliotecilor este alături de Biserică – pentru că-s sfințenie pură!
Ador Bibliotecile! Ador mirosul cărților arhaice de pe rafturi, acel miros ce-ți distorsionează sinapsele și te face dependent de ele! Da, de cărți! Anume Ea – Biblioteca, este locul unde îmi depozitez mereu gândurile și sufletul la cald.
Ador bibliotecarii – intelectualii dinamici, care fac această conexiune stânsă dintre bibliotecă și cititor.
Să știți că nu există legi scrise, compendii despre care să te învețe cum să creezi prietenii între tine și măreața Carte, există doar o singură vibrație – dorință, și atât. Dacă o ai – ești un norocos, iar de nu – fugi după noroc. 🙂
Ador serile în care mă las copleșită de un Bash, Dumas, Dostoievski – ideile pe care le împroșcă, scrisul lor țâșnesc din tine.
Uitându-mă la copilul din trecut, aveam aproape 11 ani când mama mea, bibliotecară fiind, după lecturarea tuturor poveștilor și basmelor pe care le avea în bibliotecă, mi-a adus romanul scris de Hector Malot „Singur pe lume”. O aberație, ar considera unii, și-o incompatibilitate invers proporțională vârstei pe care o aveam, însă nu… a fost exact ce trebuie – unica carte, pe care am citit-o atunci de 3 ori. Mi-aduc aminte perfect cum mami devenise Dex-ul meu, fiind în culmea extazului și contemplând împreună cu eroul principal. Da. Mă maturizasem. Poate că nu înțelegeam multe din acțiuni, însă simțeam – asta era cel mai important. Cartea m-a „zdruncinat” din unele revelații ale copilăriei. Când am crescut mai mare, i-am mulțumit mamei pentru lecțiile vibratoare de atunci. De-acolo și pornește impulsul meu, e unul interior, de căutare permanentă, continuu.
Să citiți, dragii mei! Cine citește, involuntar, e prietenul meu! Toți acei care aleg o bibliotecă sunt cu mult mai puternici sufletește și psihic.
Noi , generația tânără, suntem viitorul oriunde nu ne-am afla. Geto-dacii au lăsat urmașilor învățătura dobândită în scris, scrijelind în piatră sau metal, pe papirusuri sau pe piele de vițel, pe hârtie sau mătase, strânsă în biblioteci a căror faimă a traversatDSC_6199 timpul. Buneii, părinții noștri ne scriu istorii. Cum ar fi fost astăzi omenirea fără strădania lor?
Să nu stagnăm cursul, ci să  predăm o ștafeta augmentată moral. Să interferăm utilul cu plăcutul. Ceea ce vrem cu ceea ce ar trebui.
Suntem generația Z, plini de mobilitate, vise, manevrăm dispozitivele mecanice pentru căutări Google în doar câteva secunde, preferăm instantaneul, ușor manevrabilul și lucrurile care să pornească la o atingere de ecran, însă uităm că zăbava cea mai frumoasă și de folos din viața asta e cititul cărților (M. Costin). Fiecare are dreptul la cunoaștere. Însă nu poate fi vorba despre cunoaștere fără să te apleci în mod continuu asupra cărților în paginile cărora generații anterioare au scurs suflet și lacrimi.
Noi suntem proprii noștri salvatorii. Noi alegem ce să citim, sălășluindu-ne sufletul la cald atunci când acestuia îi este frig, sau, dimpotrivă, să-l desfătăm cu doze de citate în care marii făpuitori ai istoriei au scris despre formule ale succesului trăite într-o împlinire totală. Să culegem, să depozităm și să ne regăsim în Cărți.
Și da! Cu majusculă e măreața Carte. E un nume botezat. Botezat de generațiile trecute și viitoare. Iar noi, creăm prezentul.

Reclame

Biblioteca ”A. Mickiewicz” la 10 ani

z

I -14.45 - oti

 

CinePOLSKA la Chișinău

Istoria cinematografiei în Polonia este aproape la fel de lungă ca și istoria cinematografiei în general. Are desigur și realizări universale, chiar dacă filmele poloneze sunt cumva mai puțin disponibile în comerț decât filmele produse în alte țări europene. După cel de-al Doilea război mondial, în ciuda cenzurii, realizatori de filme precum Roman PolanskiKrzysztof KieślowskiAgnieszka HollandAndrzej Wajda sau Andrzej Zulawski au influențat dezvoltarea cinematografiei.

Odată cu apariția capitalismului, cinematografia a trecut la un nou nivel de existență. Filmele devin comerciale, dar în paralel cu ele există și cinema de autor, creat nu din motive financiare, dar ca și capodopere a creativității creatorilor, ce reflectă o anumită problemă în contextul unui subiect complex.

În fiecare an, în cinematografia poloneză apar nume noi, filme noi care sunt câștigătoare a multor premii prestigioase, la nivel internațional. Acest lucru demonstrează potențialul mare al cinematografului polonez ca fenomen cultural ce combină noile tendințe ale vremii cu tradițiile trecutului.

KINÓWKI.plȘi anul acesta, la Chișinău, va fi dat startul Festivalului de film polonez CinePOLSKA. Începând cu 31 noiembrie, timp de șase zile, pentru publicul autohton vor fi derulate șase filme renumite, de producție poloneză, cu subtitrare în limba română.

Astfel, publicul spectator din Republica Moldova are un nou prilej de a se întâlni cu cinematografia poloneză din ultimii ani, prin proiecţiile câtorva dintre cele mai reprezentative filme de lung metraj.

Iată programul filmelor care vor fi proiectate la Cinema Odeon:
31.10.2017– Imaginea de apoi/ Powidoki (regia: Andrzej Wajda)
1.11.2017 – Ultima Familie / Ostatnia Rodzina (regia: Jan P. Matuszyński)
2.11.2017– Tablou de vânzătoare (regia: Agnieszka Holland, Kasia Adamik)
3.11.2017– Planeta Celor Singuri/ Planeta Singli (regia: Mitja Okorn)
4.11.2017 – Maria Sklodowska – Curie. Curajul de a cunoaște (regia: Marie Nöelle)
5.11.2017 – Arta de a face dragoste. Povestea Michalinei Wislocka (regia: Maria Sadowska)MV5BNGQ3ZGZiMzQtMzkwYS00NzY1LTgxNjUtZjYyYzMxOWU0ZGZkXkEyXkFqcGdeQXVyMjQ3NzUxOTM@._V1_SY1000_CR0,0,706,1000_AL_

CinePOLSKA este deja o traditie pentru Moldova și se observă o creștere dinamică a interesului publicului moldovean pentru realizările cinematografiei poloneze.

Festivalul este organizat tradițional de către Ambasada Poloniei la Chișinău în colaborare cu Institutul Polonez din București. Proiecțiile vor începe în fiecare zi la ora 19:00.

INTRAREA ESTE LIBERĂ!

Sursa: polski.pro; wikipedia.org; diez.md

Sursa foto: diez.md; amazon.com

Și iar la Festival

Festivalul Etniilor, cu genericul: „Unitate prin diversitate”,  ed. XVI-a, a adunat și anulOLYMPUS DIGITAL CAMERA acesta aproximativ 75 de organizaţii etnoculturale, care reprezintă 30 de etnii, în Grădina Publică „Ștefan cel Mare” din capitală.
Deschiderea oficială a festivalului a început cu depunerea de flori la monumentul domnitorului Ștefan cel Mare. Ulterior, activitățile au continuat în Grădina Publică, unde au fost amenajare pavilioane ale diferitor organizații etnoculturale.

Polonezii, armenii, evreii, lituanienii, tatarii, georgienii, romii și alții și-au expus diferite obiecte de artizanat, au întins mese cu bucate tradiționale și i-au invitat pe oaspeți să servească din acestea. Ritmurile diverselor OLYMPUS DIGITAL CAMERAmelodii au umplut gradina publică de bună dispoziție.

La Festival au participat și filialele minorităților naționale ale Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”: „Lesia Ukrainka”, „Mihail Lomonosov”, „Ițik Mangher”,„Hristo Botev”, „Mihail Ciachir” și desigur „Adam Mickiewicz”, care au promovat literatura, cultura și tradițiile etniilor – prin expoziții de carte, lucrări de artă etc..

26.JPG

 

23.JPG

S-a stins din viață Wanda Chotomska

În Varșovia, la vârsta de 88 de ani, s-a stins din viață Wanda Chotomska – scriitoare, poet, autor a peste 200 de cărți pentru copii.
Cunoscuta scriitoare s-a născut la 29 octombrie 1929, în Varșovia. A studiat la Facultatea de Jurnalism social și politic, Academia de Științe Politice. Și-a făcut debutul pe paginile ziarului „Świata Młodych” în 1949, iar în 1958 a publicat primul volum de poezii Tere fere.
În timpul revoltei din Varșovia a foast asistentă medicală. După capitulare a fost într-un lagăr de tranzit în Pruszkow, de unde a reușit să fugă ca apoi să se stabilească în Moszna.
Chotomska a scris un număr impresionant de poezii, povestiri scurte și alte lucrări, dar în interviuri glumea că nu le-a numărat deoarece este slabă la matematică.
Scriitoarea a publicat mai multe volume de poezii, totuși cele mai importante rîmân a fi Tere fere, Gdyby tygrysy jadły irysy (Dacă tigrii au mâncat irișii),  Kaczka tłumaczka (Rața traducător), Dla każdego coś śmiesznego (Ceva amuzant pentru fiecare), Gdyby kózka nie skakała (Dacă căprița nu sărea), Dlaczego cielę ogonem miele, Dziesięć bałwanków (Zece oameni de zăpadă) , Kram z literami.
În anul 1969, Wanda Chotomska a fost decorată cu Ordinul Zâmbetului, singurul premiu din lume, care se acordă adulţilor de către copii, în 1976 a fost întrodusă în lista de onoare IBBY (Consiliul Internaţional al Cărţii pentru Copii şi Tineret), iar în anul 2003 Dnei a primit medalia secției poloneze IBBY, pentru întreaga carieră.

Sursa: rp.pl
Sursa foto: czasdzieci.pl; mamaczyta.pl