Pawel Kuczynski – cronicarul vremurilor noastre

Pawel Kuczynski, este un satirist, pictor și un om de artă născut în Szczecin, Polonia. Artistul s-a născut în 1976, în Polonia condusă de comuniști, la doar două luni după izbucnirea protestelor violente, care au avut loc în țară și au deschis ușile pentru opoziția regimului comunist.

În timpul copilăriei sale, au apărut grupuri de rezistență în toată Polonia, publicând ziare clandestine, înființând sindicate, organizând clase universitare secrete și denunțând încălcări ale drepturilor omului.

Pe cînd artistul, Pavel Kuczynski avea doar 5 ani, el a început să picteze pe ziduri diferite slogane anticomuniste, era începutul unei noi faze de proteste, o mișcare a elevilor și studenților care s-a concentrat asupra artei ca mijloc de disidență.

În octombrie 1991, când în Polonia au avut loc primele sale alegeri parlamentare libere, Kuczynski avea cincisprezece ani, dar era deja cunoscut pentru creațiile și picturile sale critice asupra societății.

După liceu, Kuczynski, care se bucurase întotdeauna de reușite la desen, s-a specializat în grafică la Academia de Arte Plastice din Poznań. El a pictat portrete la petreceri, a copiat picturi ale maeștrilor și a pictat în interiorul mai multor apartamente. Apoi, în 2004, un prieten l-a încurajat să participe la un concurs de desene animate, el a desenat prima sa ilustrație satirică și a fost premiat. Astăzi, arta lui provocatoare de gândire este recunoscută la nivel mondial, munca sa a primit peste o sută treizeci de premii.

Kaczynski spune că se inspiră de la colegii săi, precum și din munca vechilor maeștri. Iubește iluminarea teatrală a picturilor lui Caravaggio și joacă adesea cu lumina și umbrele în propriile sale opere, pentru a crea drame înalte.

În ceea ce privește subiectul, Kuczynski spune că nu trebuie să privească departe, „realitățile absurde” de astăzi oferă o mulțime de materiale. Amintirile tulburărilor politice din copilărie îl motivează să se confrunte cu apația pe care o vede la tinerii de astăzi, în ciuda problemelor cu care se confruntă. Combinând umorul cu frustrarea pentru situația politică a Poloniei și problemele globale precum: sărăcia, războiul și diviziunea rasială, el folosește metafore vizuale pentru a scoate la iveală adevăruri incomode.
El s-a concentrat în special pe modul în care dependența noastră de tehnologie și în special de social media – deformează relațiile umane și perturbă viața interioară. Opera sa arată un angajament aprig pentru importanța acelui spațiu în fiecare dintre noi, pe care regimurile totalitare precum comunismul copilăriei sale, au căutat să le colonizeze. El a fost numit suprarealist, dar Kuczynski,  îi contrazice și spune: „un ilustrator realist … al timpurilor noastre suprarealiste”.

Artistul polonez, Pawel Kuczynski, încearcă prin intermediul unor ilustrații să arate că obiceiurile și obsesiile societății moderne fură foarte mult timp. Uneori trebuie să ne oprim și să ne uităm cu alți ochi la ceea ce se petrece în jurul nostru.

Vă prezentăm o selecție cu cele mai bune 20 de desene realizate de Pawel Kuczynski, la tema: Arta și Lectura. Combinația subtilă de umor și situații care te pun pe gânduri, ridică o mulțime de întrebări neplăcute despre lumea în care trăim.

• 

  Marea posibilităților

• 

  Cascada cunoștințelor

• 

  Adam și Eva

• 

  Pe valurile cărții

• 

  Aisberg

• 

  Biblioteca

• 

  Carțile deschise te plimbă peste tot

• 

  Cartea, la fel de adâncă ca marea.

• 

  Cartea vs tehnologii

• 

  Educație

• 

  Fără comentariu

• 

  Grădinarul

• 

  Handicapul

• 

  Moda

• 

  Mâncând cartea

• 

  Cartea, o șansă mai mare

• 

  Perla

• 

  Inamicii

• 

  Transparență

• 

  Veșnicie

Surse: diez.md; incredibilia.ro; pictorem.com; charterforcompassion.org

Dialog cu utilizatorul: Gabriela Negru-Vodă

Impresiiile utilizatorilor despre carte, lectură,
despre activitatea bibliotecii în general,
impresii de călătorie, poezii ş.m.a

Gabriela Negru-Vodă, eleva Liceului Academiei de Științe a Moldovei, cititoare şi voluntar al bibliotecii „A. Mickiewicz”.

Cărțile m-au pasionat dintotdeauna. Încă de mic copil, făceam ce făceam şi-mi luam repede o carte, pentru a mă cufunda în ea şi a-i sorbi înțelepciunea. Am crescut cu poveştile lui Ion Creangă, Petre Ispirescu, Frații Grimm, Hans Christian Andersen. Acest lucru m-a ajutat să-mi dezvolt imaginația, setea de cunoaştere, fiind un fundament în formarea mea ca cititor avizat şi matur. Primul meu roman citit, ”Coliba unchiului Tom”, de Harriet Beecher Stowe, citit la 12 ani, m-a inițiat în lumea romanelor şi a cărților de anvergură. Astăzi, mă pot lăuda cu peste 100 de cărți citite, printre care se numără romane de dragoste, istorice, de aventură, psihologice, realiste, post-moderniste, polițiste, documentare etc. Nu pot spune că am un anumit gen de carte pe care-mi place să-l lecturez.
Am cărți preferate din toate domeniile. ”Jane Eyre”, ”Hobbitul”, ”Stăpânul Inelelor”, ”Winnetou”, ”Sherlock Holmes” sunt doar câteva dintre ele. Aşa cum pentru fiecare cititor avid biblioteca este un spațiu indispensabil, şi pentru mine ea reprezintă o sursă inepuizabilă de energie pozitivă. Atunci când mă aflu în mijlocul cărților, uit de tot şi de toate, rămânând doar eu şi Universul care mi se deschide în față, aşteptând să fie explorat. Pentru că fiecare carte e un Univers în miniatură.
Venind aici, la liceu, m-am despărțit de biblioteca din şcoala din localitate, care constituia pentru mine un spațiu de refugiu față de negativismul din jur. Dar mare mi-a fost bucuria când am aflat că Biblioteca ”A. Mickiewicz” este situată aproape de liceu. Astfel, mi-am regăsit iar spațiul în care mă pot refugia ori de câte ori simt nevoia. Am fost plăcut surprinsă să descopăr un număr impresionant de cărți din toate domeniile şi nişte bibliotecare care te fac să calci pragul bibliotecii cât mai des cu putință. În această bibliotecă am găsit o atmosferă benefică, calmă şi productivă, iar acesta este meritul talentatelor îndrumătoare în lumea cărților.

Nu ezitați! Veniți la bibliotecă!

POLONEZII ÎN CĂRŢI: Isabel Allende ”Caietul Maiei”

Caietul Maiei este un roman curajos despre vindecare.  De amintiri copilărești, de false iluzii, dar mai ales de dependență de droguri.

Un roman exploziv.
Fiecare personaj clocotește de viață. 

Un roman cu un subiect îndrăzneț construit,

 straniu și cutremurător, despre violență sexuală, 

”vina colectivă” și secrete grele de familie, toate depășite prin curaj și iubire  (Booklist)

În acest roman îl cunoaștem și pe polonezul Alfons Zaleski, un pianist al orchestrei simfonice, care are un rol important în viața prietenului Maiei, eroina principală.

Polacul îi adora pe Daniel și Frances, se ocupa  de ei mai mult decât părinții lor adevărați, e un tip vesel și amuzant, le făcea dansuri populare rusești în pijama și cu decorația lui Sir Robert la gât.Așa că părinții s-au despărțit fără să se mai complice cu un divorț legal și rămănând prieteni. Îi lega aceleași interese și preocupări pe care le împărtășeau înainte să apară Alfons Zaleski, în afară de alpinism, pe care nu-l mai practică după accidentul lui Frances.

Daniel a terminat liceul cu note bune la șaisprezece ani și a fost admis la universitate ca să studieze medicina, dar era atât de necopt, încât Alfons l-a convins să mai aștepte un an și să se mai maturizeze. ”Ești un mucos Daniel, cum o să fii medic dacă nici la nas nu știi să te ștergi?”Deși Robert și Alice se opuneau, polonezul l-a trimis în Guatemala în cadrul unui stagiu studențesc ca să se călească și să învețe spaniola. După experiența asta, să studieze medicina a fost un joc de copii.

Acum nouă ani, Frances Goodrich a căzut rău în timp ce toată familia, în afară de polonez, escalada munții din Sierra Nevada; și-a rupt mai multe oase decât putea număra și, după treisprezece operații complicate și exerciții permanente de recuperare de-abia se poate mișca. Fata fusese în comă profundă timp de trei săptămâni. Părinții au luat în considerare posibilitatea de a o deconecta de la aparatul de respirat, ănsă Alfons Zaleski s-a opus: avea intuiția că Frances era suspendată undeva în limb și avea să revină până la urmă pe pământ. Ai ei vegheau cu rândul la spital, până când, într-o sâmbătă la cinci dimineața, fata a deschis ochii.

„Caietul Mayei” este o carte dură şi frumoasă în acelaşi timp: dură prin lumea evocată de Maya – droguri, mafioţi, poliţişti corupţi şi cerşetori; frumoasă prin mesajul pe care îl transmite, prin puterea vindecării de sine şi a celor dragi.

                           Recomandăm spre lectură!