100 de ani de la nașterea poetului polonez – Ludwik Jerzy Kern

Poet, satiric, jurnalist, traducător de ficțiune, compozitor, Ludwik Jerzy Kern, s-a născut la 29 decembrie 1921, în orașul Polonez Łódź și a murit la 29 octombrie 2010 la Cracovia.

Kern, a fost autorul mai multor lucrări populare pentru copii, precum „Ferdinand cel Mare” sau „Roagă elefantul”, pe baza cărora au fost create o serie de povestiri, citite copiilor din Polonia, înainte de culcare. De-a lungul vieții sale profesionale, a activat în calitate de redactor pentru săptămânalul „Przekrój” din Cracovia.

Ludwik Jerzy Kern s-a născut  la Łódź și credea că cele două prenume pe care le folosea suna mai bine împreună , mai ales că avea un nume de familie scurt, monosilabic. În plus, se deosebea în acest fel de tatăl său, Ludwik Kern, care era profesor de latină. Fiul lui Ludwik și al Mariei, și-a promovat examenele de bacalaureat la Liceul Umanist „Aleksy Zimowski” din Łódź, iar în 1938, a debutat ca poet în „Ilustrowany Kurier Codzienny”. A participat la Revolta din Varșovia în septembrie, iar anii de război și i-a petrecut la Varșovia, castigandu-și existența prin muncă fizică, iar după Revoltă a ajuns la Cracovia.

Și-a publicat primele lucrări satirice în Szpilki (1945). În 1947 s-a întors în orașul natal Łódź și a început să lucreze în Agenția de presă „Palpress”. De asemenea, a început studiile de actorie la Școala Superioară de Stat de Teatru din Łódź, pe care nu le-a terminat, deoarece, s-a mutat definitiv la Cracovia, alăturându-se echipei săptămânalului „Przekrój”. În ultima pagină a revistei, a creat coloanele: „Despre Wacus” și „Vă rog să nu repetați”.

A publicat ocazional poezii, formând uneori seria: „Jocuri și jocuri ale poporului polonez”, „Nume Nadwiślańskie” sau „Buchet de Crăciun”. Poeziile lui Kern, deși erau satirice, sunt lipsite de frenezie și încă își distrează cititorul, așa cum o făceau acum douăzeci sau treizeci de ani.

Kern, a comentat în mod satiric și realitatea schimbărilor dramatică care se petreceau atunci în țară, amintindu-și de începuturile lui „Przekrój”: Când s-a format „Przekrój”, vremurile erau groaznice, pentru că eram dominați de cel cu mustața. Totuși, în „Przekrój” a fost chiar vesel, în ciuda tot felului de necazuri – politice și apolitice – care nu au lipsit niciodată. […] Aveam chiar și propria noastră limbă. De exemplu, „a scrie cu pere” însemna că trebuia să fie primo: atractiv pentru cititor și secundo: astfel încât niciunul dintre supraveghetorii politici să nu ne poată reproșa nimic.

A fost membru în echipa „Przekrój” în anii 1948-1982, tratând-o drept „cea mai frumoasă universitate din lume”. A publicat reportaje larg citite în mai multe țări: Marea Britanie, Indonezia, Japonia și a făcut lucrări de traducere, sub pseudonimul „H. Olekinaz”. Datorită muncii sale la acest jurnal, a făcut cunoștință și cu un șir de figuri eminente, în special cu Jan Błoński și Henryk Markiewicz. După pensionare, Kern a continuat să lucreze la revista încă douăzeci de ani, până când s-au făcut schimbări radicale în săptămânal, inclusiv mutarea redacției la Varșovia, pe care autorul a dezaprobat-o.

În 2000 i-a fost publicată cartea sa „Moje abecadłowo”, un volum de amintiri despre oameni extraordinari pe care i-a întâlnit pe drumul vieții sale, în special creatorul „Przekrój”, Marian Eile și echipei sale: Konstanty Ildefons Gałczyński, Stefan Kisielewski, Zbigniew Lengren, Eryk Lipiński, Daniel Mróz, Edmund Osmańczyk, Leopold Tyrmand, Jerzy Waldorff.

Surse: culture.pl;

Tadeusz Różewicz – 100 de ani de la naștere

Tadeusz Różewicz, s-a născut la 9 octombrie 1921 în Radomsko, Voievodatul Łódź, Polonia și a fost un mare poet, dramaturg, prozator și scriitor polonez contemporan.

Różewicz  a fost unul dintre cei mai versatili și creativi continuatori ai avangardei literare din Polonia și din lume, astfel fiind menționat de multe ori ca candidat la Premiul Nobel. Tadeusz provenea dintr-o famile simplă de cinci membri. Tatăl său, Władysław, era grefier, iar mama sa Stefania Maria, era casnică. El fiind cel din mijloc copil, mai avea doi frați, Janusz cel mai mare și Stanisław cel mai mic.

După ce Różewicz  a obținut diploma de liceu, educația suplimentară i-a fost întreruptă de izbucnirea războiului. Din 1939, Tadeusz și-a sprijinit familia, lucrând ca mesager, depozitar, funcționar de birou și ucenic de tâmplar la Fabrica de mobilă „Thonet”.

Janusz Różewicz, fratele său mai mare, i-a fost primul său mentor literar, care la încurajat să scrie poezie. Tot în acele vremuri cumplite de război, el a urmat șase luni de antrenament într-o școală secretă de cadeț, iar în 1942 Tadeusz a depus jurământul în armată, cu pseudonimul „Satir”. A luptat cu armele în mână din 26 iunie 1943, până în 3 noiembrie 1944, drept membru al detașamentelor de partizani ale Armatei Naționale. Abia după încheierea războiului, în 1945 și-a continuat studiile la Universitatea Jagiellonă din Cracovia, studiind istoria artelor.

În același timp, a scris poezie și a editat periodicul „Dział Zbrojny”. În 1944, împreună cu fratele său Janusz, a publicat un volum de poezii, epigrame, poezii pline de umor, interviuri și proză poetică în spirit patriotic. Volumul său de versuri „Niepokój” (Neliniște) a fost publicat în 1947.

În lucrările tânărului Różewicz, se poate vedea o pasiune pentru operele lui Juliusz Słowacki și Stefan Żeromski, precum și spiritul emotiv, tipic poeților din acele vremuri, în măsura în care circumstanțele de război, făceau ca oamenii să fie uciși în numele unei cauze „superioare”. În 1943 Janusz Różewicz, i-a adresat fratelui său Tadeusz, un mesaj: „Vei scrie mai bine decât mine, vei fi un poet mai bun”, iar în iulie 1944, acesta a fost arestat de germani și împușcat.

După război în 1945, Tadeusz Różewicz a făcut parte din Comisia de lichidare, iar trei ani mai târziu a primit Medalia Armatei Poloneze.

De-a lungul anilor, poezia expresionistă a lui Różewicz a fost acuzată de nihilism, precum și de influența poeților occidentali. Różewicz fiind prieten cu Tadeusz Borowski, ambii erau sceptici cu privire la autoritățile comuniste și își doreau să părăsească țara. Borowski a plecat la Berlin, iar Różewicz a plecat la Budapesta. După un an în Ungaria, Różewicz s-a întors în țară, împreună cu soția sa, Wiesława și s-au stabilit la Gliwice, unde s-au născut și cei doi fii ai lor: Kamil (1950) și Jan (1953). Ulterior se mută cu traiul la Wrocław, unde a și decedat, la 24 aprilie 2014.

Poetul a trăit mereu cu frământările sale literare, iar în volumul „Timpul care merge”, a ironizat subiectul ordinii impuse de comuniști. În anul 1956, după moartea lui Stalin, porțile Poloniei s-au deschis spre Occident, iar Różewicz a scris drama „Dosarele”, cea mai revoluționară lucrare a sa. În foarte scurt timp, cărțile lui Tadeusz Różewicz, au fost traduse în 49 de limbi, astfel poetul a devenit unul dintre cei mai traduși autori polonezi.

În 2000, poetului i-a fost acordat Premiul literar Nike pentru volumul de poezie „Plecarea mamei”, volum ce conține mărturisiri intime ale lui Tadeusz din memoriile mamei sale Stefania și ale fratelui său Stanisław, completate cu fotografii de familie. Există, de asemenea, fragmente din scrisoarea mamei sale către Tadeusz înaintea Crăciunul din 1943, când se afla în unitatea militară. Tot în acest volum, mai există o pagină din calendarul poetului pentru anul 1957, cu o notă la data de 16 iulie: „Mama a murit la 10:20 dimineața”.

În astfel de momente, cuvintele unui poet, chiar la fel de grozav ca Różewicz, își dezvăluie imperfecțiunea. Poeziile sale arătându-l nu atât ca un poet al disperării, ci ca un rebel sceptic împotriva ordinii mondiale dominante.

Cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la nașterea poetului, Seimul Poloniei a stabilit ca anul 2021 să fie declarat anul lui Tadeusz Różewicz.

Surse: culture.pl ; nck.pl; tomekzimoch.pl

Inaugurarea monumentului lui Adam Mickiewicz

În cadrul evenimentelor dedicate aniversării a 230 de ani de la promulgarea Constituției Republicii Polone, din 3 Mai, a fost dezvelită statuia marelui poet polonez Adam Mickiewicz, instalată în fața bibliotecii cei poartă numele.

Datorită efortului Ambasadei Republicii Polone la Chișinău, ale Ministerului de Externe al Republicii Polone și ale mai multor antreprenori polonezi din Republica Moldova, în fața bibliotecii a fost instalat monumentul marelui scriitor. Monumentul fiind realizat sub forma unei bănci pe care șade scriitorul și orice doritor e invitat să ia loc alături pentru a sta la sfat cu clasicul polonez, autorul proiectului și sculptorul, fiind, Veaceslav Jiglițchi.

Dezvelirea oficială a monumentului a avut loc la data de 28 aprilie, 2021, evenimentul fiind organizat de către Ambasada Poloniei la Chișinău, în prezența mai multor personalități. Evenimentul a reunit reprezentanți ai domeniului diplomatic, cultural, educațional și politic, au fost prezenți: Excelența Sa Ambasadorul Poloniei, Bartłomiej Zdaniuk;  Excelența Sa Ambasadorul Lituaniei, Kestutis Kudzmanas; Wojciech Kossakowski, deputat în Seimul Republicii Polone; Rectorul Universității de Stat din Republica Moldova, Igor Șarov; Petru Hadârcă, directorul Teatrului Național Mihai Eminescu;  Wojciech Mrozowski, vicedirectorul Institutului Polonez București; Veaceslav Jiglițchi, sculptor și autorul monumentului; Angela Cutasevici, viceprimarul Municipiului Chișinău; Dmitri Mitioglo, vicepretorul sectorului Centru; Chiril Moțpan, deputat, copreședinte al Adunării Parlamentare a Republicii Polone și Republicii Moldova; reprezentanți ai mediului de afaceri polonez, reprezentanți ai clerului și ai diasporei poloneze în Republica Moldova.

Ambasadorul Republicii Polone, dl. Bartłomiej Zdaniuk, a dat citire mesajelor transmise cu această ocazie din partea mai multor oficiali de stat din Polonia: Președintelui Poloniei Andrzej Duda; Vicepremierului, Ministrului Culturii, Patrimoniului Național și Sportului Prof. Piotr Gliński; Vicemareșalului Seimului Republicii Polone Prof. Ryszard Terlecki.

În cadrul discursului său, Ambasadorul Poloniei la Chișinău, a specificat următoarele: „Vorbim despre o personalitate care chiar în zona Basarabiei a fost. Acum două sute de ani, în gubernia Basarabiei de atunci, în partea de sud, care astăzi se află pe teritoriul Ucrainei, iar apoi viața l-a dus în Europa Occidentală, la Paris, fiind obligat să rămân acolo, fiind de fapt izgonit de pe plaiul natal de către autoritățile țariste, pentru ca să ajungă la sfârșitul vieții sale la Istanbul”. A fost înmormântat în Franța, ca mai apoi rămășițele pământești să-i fie transportate în Polonia, la Catedrala Wawel din Cracovia, unde se odihnește alături de alte personalități ale culturii și politicii poloneze. Ambasadorul a mai spus că, datorită operei lui Adam Mickiewicz, au fost conștientizate foarte multe lucruri. El a modelat pentru totdeauna identitatea poporului polonez.

Ambasadorul a mai subliniat în discursul său valoarea memoriei marelui poet – herald al națiunii poloneze, precum și importanța pe care inaugurarea acestui monument o are pentru diaspora poloneză și pentru locuitorii orașului Chișinău.

Au fost adresate mesaje de salut din partea directoarei bibliotecii „Adam Mickiewicz”, dna Svetlana Gumeni și a viceprimarului capitalei, dna Angela Cutasevici.

Evenimentul a fost înfrumusețat de dansurile populare prezentate de un grup de copii, precum și de un recital de poezie deosebit de emoționant al actorilor Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Chișinău.

Aducem mulțumiri Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Polone, Ambasadei Republicii Polone în RM, companiei Plastics Moldova și donatorilor individuali pentru finanțarea realizării acestui proiect, tuturor participanților și celor care au contribuit la acest frumos eveniment!