POLONEZII ÎN CĂRŢI: Sara Gruen ”Apă pentru elefanți”

                                    apa-pentru-elefanti

                                 Viața este cel mai spectaculos  show de pe pământ
Primul rând: „Am nouăzeci de ani. Sau nouăzeci și trei. Ori una, ori alta“.
Ultimul rând: „Pentru moșneagul ăsta, circul e casa lui“.
Între cele două rânduri se desfășoară povestea fascinantă a tânărului Jacob Jankowski, care în anii ’30 iși face ucenicia vieții într-unul dintre cele mai vestite circuri americane. Angajat să aibă grijă de animale, Jacob va descoperi sub marea cupolă un univers cu personaje bizare și fascinante, dar și cu reguli rigide ca ale unei caste.

…Marlena face o pauză, apoi ridica ochii spre mine și îmi  întâlnește privirea.
—  Jankowski e un nume polonez, așa-i ?
 — Da. Sigur сă da.
—  În general, polonezilor nu le prea plac evreii.
— N-am știut са August e evreu.
—  Cu un nume са Rosenbluth ? zice ea…

…Celălalt barbat stă chiar în fața ei, cu găleata. Rosie e ca vrajită. Trompa i se ridică deasupra găleții, mirosind și încercând să-și croiască drum prin lichidul limpede.
— Przestań !  spune eI, indepartând-o. Nie !
Fac ochii mari.

— Ai o problemă? zice.
— Nu, zic iute. Nu, și eu sunt tot polonez.
—  А. Scuze. Își flutură  mâina spre trompă pentru a o face să se îndepărteze, își șterge mâina ре pantalon, apoi mi-o întinde.  Grzegorz Grabowski, spune. Poți să-mi spui Greg. — Јасоb Jankowski, spun, strângându-i mâina.
 Еl  și-о retrage ре a lui grăbit, pentru a feri conținutul găleții.
— Nie !  Teraz nie ! spune enervat, împingând trompa insistentă.  Јacob Jankowski, deci ? Da, mi-a spus Camel despre tine.
— Се е în galeată ? întreb.
 — Gin și bere dе ghiмbir, spune.
—  Glumești.
— Elefanților  lе place mult alсооlul. Vezi ? A fost de ajuns să miroasă оdată asta și nu-i mai pasă de varză. A! zice, parând trompa. Powiedziałem przestan! Pozniej!
— De unde naiba știi asta ?

—  Ultimul circ  lа care-am Іucrat avea zece elefanți. Unul  dintre ei se făcea сă-l doare burta în fiecare seară, са să-și capete doza de whisky.  Știi се te rog, du-te să  iei bățul. Probabil c-o să vină  după поi fără probleme înapoi lа circ doar ca să-i dăm ginul ăsta, nu-i asa, moj malutki paczuszek ? dar zic că-i mai bine să-l avem, pentru orice eventualitate… 

…— Се vrei ? mormăie Greg, continuând să-i ungă rănile.
 — Am vrut doar să văd се face.
 —  Ai văzut ! Acum te rog să mă scuzi, am treabă, zice, trimițându-mă lа plimbare. Se întoarce iar spre ea. Nogę, zice. No, daj nogę ! О clipă mai târziu, elefantul ridică  piciorul și îl ține în față. Greg îngenunchează și îi dă cu niște alifie la subraț, chiar în fața sânului ei ciudat și cenușiu, care-i atârnă exact ca aI unei femei.
— Jestes dobra dziewczynka, zice ridicandu-se si punand dopul inapoi. Poloz noge.
Rosie pune piciorul îпapoi ре pământ.
— Masz, moja piekna, spune, cautându-se în buzunare.
Trompa ei se învârte în jur, investigând. El scoate o bomboană mentolată, o scutură de scame și i-о întinde. Ea o culege cuminte dintre degetele lui și și-o bagă în gură. Мă uit Ia ei șocat….”

Apărut în SUA în 2006, romanul Apă pentru elefanți a fost luni întregi Nr. 1 în topurile de vânzări din New York TimesLos Angeles TimesWall Street JournalUSA Today, fiind desemnat în același an Favourite Book of the Year, de către publicația Newsday. În 2007, este recompensat cu premiile Booksense Book of the Year și Bookbrowse Diamond pentru cea mai populară carte.

Reclame

POLONEZII ÎN CĂRȚI: Lucreția Bârlădeanu ”Tunica portocalie”

„Tunica Portocalie” este o carte de proză scurtă, cu personaje și subiecte extrem de variate.lucretia2 (1) Toate istoriile te absorb încât îți dorești continuare pentru fiecare din ele.  Printre filele acestei cărți găsim frumoase povești de dragoste, povești de viață, povești cu descrieri foarte detaliate, care ne permit să avem eroul principal sau a eroina și mai aproape. Diverse destine s-au ascuns în spatele atâtor cuvinte de suflet.
Tot în această carte găsim și o istorie ce poartă un accent polonez. De fapt, și titlul ei este: Variații pe o temă poloneză. În ea se vorbește despre destinul bunicii Nadejda, care pentru eroina acestei nuvele a devenit un punct important în itinerarul identității sale. Deși nu o cunoscuse personal, o purta în ea ca pe o planetă necunoscută, care vibra și emana neuroni de rubedenie într-un mod aparte, mai ales atunci când îl asculta pe Chopin. Și iată că într-o zi hotărâse să recompună destinul bunicii sale, întorcându-se în timp, sprijindu-se de istorie și amintiri, mai ales amintirile altora.

Bunica a ajuns la noi în sat pe la sfârșitul secolului nouăsprezece. Tatăl ei, preotul Slonovski, s-a retras acolo dintr-o localitate din nordul Moldovei, după ce-și îngropase, cu inima frântă, soția și alți trei copii. Pe Nadiușa, mică de tot, și pe fratele ei, i-a ascuns intr-o desagă si a hotărât să-i salveze, trecându-i neobservat de ochii autorităților, care interziceau  în epocă oamenilor să părăsească  un loc afectat de ciumă. Preotul însă se pare că făcuse un legământ cu Dumnezeu să supraviețuiască imperiilor împreună cu cei doi copii ai săi.

…Sufletul bunicii Nadejda nu a putut funcționa ca al meu. Ea a fost o sedentară sadea. Să fi obosit oare sângele ei polonez în așa hal să tot pribegească prin lume tocmai când ajunseseră la ea, că era gata să-i înghețe în vene, pentru a nu o lăsa să abandoneze satul în care o adusese destinul?

Într-o dimineață de toamnă târzie însă, bunica își anunță hotărâtă bărbatul că ea se întoarce la Tătărăuca veche. O mistuia dorul. Nu a putut-o opri nimeni. Porni pe jos, peste văi și dealuri, cum credea ea că va ajunge mai degrabă. Mersese mult. Când se făcu întuneric, ceru adăpost la o casă din marginea unui sat. Gospodarii au primit-o fără a o ispiti prea mult. Li se păruse , ce-i drept, cam îndrăzneț gestul ei de a călători de una singură. Dar nu au comentat nimic. Au lăsat-o să se odihnească.

Avansase prea mult în câmp, când auzi un urlet prelung și fioros. Privi într-acolo. În lumina lunii, se profilau umbrele alungite ale unei haite de lupi. Încremeni de frică și se lăsă în genunchi, făcându-și semnul crucii.

 Cartea ”Tunica portocalie” face parte din Programul ”Chișinăul citește” din acest an.
Recomandăm spre lectură!

POLONEZII ÎN CĂRŢI: Doina Lungu "Simfonia unui criminal"

Simfonia unui criminal” este un roman – thriller care împleteşte mistere, crime, pasiune, obsesii, muzică, violenţă şi dragoste.

Protagonistul, Adam Novak, precum şi ceilalţi eroi ai romanului sunt polonezi.

Adam Nowak, bărbat bine făcut, trecut de 40 de ani, avea părul negru, cu câteva fire surii, care-i scoteau în evidenţă trăsăturile masculine. Faţa brăzdată de cute adânci păstra urmele acneei din adolescenţă, deşi nu era lipsită de şarm. Pielea obrazului era atât de albă, încât părea că nu a fost atinsă niciodată de razele soarelui. Adam era profesor de muzică în Wieliczka.

Trecuse o lună de când Adam nu mai scrisese nimic. În noaptea asta însă era fericit. Scoase caietul din safeu şi, valsând nerăbdător cu degetele-i de la mâna stângă, înscria explozia de note. O făcea cu grabă, cu frica de a nu pierde clipele de inspiraţie, când muzica vine de la sine, eliberându-i cugetul.

Cristina Zelinski veni la orele de pian. Purta pantaloni negri şi o bluză albă, destul de generoasă. Părul scurt, pieptănat cu grijă, îi evidenţia nevinovăţia copilărească. Azi va cânta sonata numărul 3 a lui Chopin. Studiase toată seara, şi-şi dorea ca profesorul s-o laude…

Cânta la pian ”Poloneza” lui Chopin, dar gândurile îî erau la ce văzuse. Astăzi Adam era mai binevoitor. Nu reacționa furios la nici o notă greșită, ba chiar îi zâmbea, făcând-o să se simtă și mai incomod. Îl urmări pe neobservate. Avea trăsături frumoase. În zădar îl condamna lumea, era un om bun.

   Adam scria înfocat, în timp ce Eva murmura o rugăciune. Își duse menirea la bun sfârșit. Poate că nu fusese decât o încercare spre a-i verifica credința? Nu e nimic mai minunat decât clipa când îți atingi țelul în viață, când simți că ai pentru ce trăi.

Pășea pe străzile Krakow-ului, sprijinindu-se  de un baston. Avea un mers tărăgănat și liniștit. Se opri în fața unui teatru. Citi: ”Recital de Adelna Nowak – Simfonia unei ploi de vară”. Sala era plină. Se așeză pe cel mai depărtat loc. Ținea în mână un buchet de flori. Curând, lumina se stinse și totul se liniști. Primul acord de vioară înfioră spectatorii.

Un roman care te va captiva din primele randuri!