Vechi tradiții și obiceiuri poloneze de nuntă

Swaty – împărecherea sau unirea a doi tineri. Oamenii de azi nu au de obicei nevoie de intermediari pentru a se cunoaște și a se căsători, dar în trecut, înainte de a decide și a lua o hotărâre cu privire la căsătorie, avea loc așa zisa împărechiere a burlacilor. Sărbătoarea,  avea drept scop asocierea a doi tineri, verificarea dacă propunerea de căsătorie a burlacilor va fi bine primită de familia fetei și obținerea permisiunii de a se căsători. Tradiția de asociere a tinerilor a fost deosebit de populară în mediul rural, unde  în funcție de regiune, a fost numită diferit: sărbatoarea de potrivire, ziua întrunirii, înainte de nuntă sau sărbătoarea burlacilor. Ziua întrunirii reprezenta vizita oficială a unui personaj, rudă sau cunoștință a viitorului mire, care era împuternicit șă reprezinte tânărul burlac  în casa părinților fetei. În cadrul întrunirii aveau loc discuții serioase la care părțile interesate, adică tinerii, nu participau în mod normal. Dacă rezultatul discuțiilor a fost unul pozitiv, atunci viitoarea mireasă era chemată și pentru formalități i se solicitat consimțământul. La finalul discuției, se convenea data și locul nunții, se discuta despre distribuirea costurilor, numărul și componența  invitaților la nuntă,  precum și zestrea pe care mireasa o va aduce la căsătorie.

Zareczyny – Angajamentul sau Logodna Angajamentul de nuntă, cunoscut și sub denumirea de logodnă, este următoarea etapă după înțelegerea care a dus la nunta tinerilor. În mod obișnuit, logodna era o promisiune solemnă  făcută înainte de a încheia o căsătorie. Rădăcinile acestei tradiții se păstrează încă din Roma antică  unde, oficializarea jurământului consta în oferirea drept cadou a unei monede sau a unui inel din aur, viitoarei soții. Logodna a fost dintodeauna un eveniment solemn combinat adesea cu o petrecere fastuoasă la care au fost invitați, familia, prietenii și cunoscuții tinerilor. Cel mai important moment din timpul ceremoniei era reacția fetei în timpul înmânării inelului de logodnă, care era pus pe al patrulea deget al mâinii stângi, din acest moment tinerii deveneau logodiți. Etapa căsătoriei era obligatorie odată ce a avut loc logodna, iar promisiunile făcute în timpul ei erau categoric de îndeplinit. Retragerea din logodnă sau căsătorie fără motive întemeiate, însemna un mare scandal și un compromis pentru ambele părți. Ultima etapă înainte de nuntă era anunțul public de trei ori, al intenției de a se căsători în biserica parohiei din regiunea de unde provenea unul dintre tineri.

Pieczenie kołacza –  Coacerea colacului (plăcintă) Astăzi, mirii merg la magazinul de prăjituri și aleg un tort din catalog, cu un gust preferat sau cu decorații la modă. În vremurile străvechi, tortul era înlocuit cu o plăcintă făcută din aluat și decorată cu frunze și flori, făcute din același aluat. Această coptură servea și ca pâine și era pregătită de cele mai respectate gospodine dintre rudele miresei. Rețeta acestor colaci, adesea umpluți cu brânză, semințe de mac sau gem de prune, a fost adesea modificată în dependență de regiune, iar etapele ulterioare de coacere au fost însoțite de cântece potrivite de nuntă. Coptura se cocea o singură dată, iar dacă a mers bine, era considerat un bun augur pentru tineri, iar dacă creștea atât de mult, încât nu putea fi scoasă prin ușa cuptorului de pâine, cuptorul era demontat! Prăjitura era oferită oaspeților în timpul nunții, iar în unele regiunii era distribuită invitaților înainte de nuntă, împreună cu o invitație la ceremonie.

Sursa: Encyklopedia polskich tradycij I zwyczajow. – Warszawa, 2016

Sursa foto: blogspot.com, wedmag.ro; ocdn.eu; naludowo.pl;

”Lunea udă” în Polonia

smigus2Pentru polonezi tradițiile și mai ales sărbătorile sunt deosebit de importante, fiind transmise de la o generatie la alta.

O tradiție poloneză mai veche de secolul al XV-lea este Śmigus-Dyngus, cunoscută și ca „Lunea udă”. Ea este sărbătorită în prima zi de după Paște și constă în udarea din plin cu apă și baterea ușoară cu crengute de salcie a fetelor de către băieți. Cândva, în ziua imediat următoare rolurile se inversau, iar fetele erau cele care udau și băteau baieții cu aceste crengute de salcie. Dar astazi, cele doua zile sunt reunite într-una, devenind astfel o bătălie generală cu apă.

Interesant este că, cu ceva timp în urma, cand se crăpa de ziuă, băieții se strecurau însmigus_dyngus-960x500 casele fetelor, înainte ca acestea să se trezească și le spuneau Dyngus, dyngus, po dwa jaja; nie chce chleba tylko jaja („Dyngus, dyngus, pentru doua oua; nu vreau pâine dar vreau ouă”) dupa care, dacă nu primeau ouă încondeiate, erau stropite din plin cu apă. Au fost și cazuri în care fetele erau luate pe sus cu tot cu patul în care dormeau și erau aruncate direct în apa unui lac sau râu.

Dacă în trecut toată această bătalie cu apă avea ca simbol atragerea ploilor pentru o recoltă bogată, acum acestă tradiție este mai mult o distracție.

Nimeni nu rămâne uscat în această zi, iar polonezii pot trăi surpriza unor duşuri neaşteptate chiar pe stradă.

Sursa: artline.ro; echoesofeurope.ucoz.com; tvrmoldova.md;

Sursa foto: naludowo.pl; zegocina.pl; s.mojewronki.pl