Urme poloneze în Moldova: Biserica „Sfânta Marta” din Slobozia Rașcov

Slobozia Rașcov este un sătuc pe malul stâng al Nistrului, situat în partea de sud al raionului Camenca, care se remarcă prin istoria sa și statutul de cea mai veche așezare din Transnistria.

La mijlocul secolului al XVIII-lea, pe pământul oferit de cneazul Liubomir parohiei Raşcov, parohul comunităţii, Anton Varteresovici, a întemeiat un cătun (a. 1747). Deja la 1816 satul era cunoscut sub numele de Slobozia Raşcovului, aici locuind 60 de ţărani catolici polonezi. Comunitatea aparţinea parohiei Raşcov. După instaurarea puterii sovietice satul a primit numele de Slobozia Raşcov. Închiderea bisericii din Raşcov a făcut ca credincioşii să se adune pentru rugăciune noaptea în casele particulare. În anii 60, credincioşii din Slobozia Raşcov s-au adresat autorităţilor cu cererea să li se înregistreze parohia şi să li se cedeze spre folosire biserica din Raşcov, situată la 7 km depărtare. Fiind refuzaţi, au continuat demersurile şi, în anul 1973, au obţinut permisiunea sovietului sătesc de a construi o capelă în cimitir. În această capelă, o dată la două luni, preotul din Chişinău oficia Liturghia. În 1976, credincioşii, fără consimţământul autorităţilor, au construit o biserică; au urmat amenzi, arestări, dosare penale, procese. Biserica a fost distrusă cu buldozerele. Neţinând seama de interdicţii, preotul de la Chişinău şi surorile din Bălţi, continuau în taină să viziteze comunitatea. Abia în anul 1988, cedând cerinţelor credincioşilor, autorităţile au recunoscut parohia (26 decembrie), iar în anul 1990 episcopul de Riga a sfinţit biserica din sat cu hramul „Sfânta Marta”.

Pe parcursul anilor, biserica din Slobozia Rașcov s-a implicat activ și în oferirea asistenței sociale memrilor comumității. Astfel, în anul 2001, în cadrul Parohiei Romano-catolice „Sf. Marta”, a fost creat un centru de zi pentru copii. Instituția preșcolară lipsind totalmente din această localitate, părinții angajați în serviciu își lăsau, de cele mai multe ori, odraslele acasă, fără supraveghere. La inițiativa Parohului local şi la cererea unui grup de părinți, a fost deschis centrul pentru copii, cu program în prima jumătate a zilei, beneficiarilor fiindu-le asigurată şi alimentația pentru perioada aflării lor în centru.  În calitate de educatori au fost angajate doua călugărițe, care au promovat un program educațional interactiv. Manifestându-se grijă și pentru formarea cadrelor, din 2012, centrul cunoaște o dezvoltare progresivă și înregistrează performanțe remarcabile.

Biserica „Sfânta Marta” rămâne a fi, cu siguranță, una dintre cele mai importante lăcașe de suflet a etnicilor polonezi din partea stângă a Nistrului.

Surse: caritas.md; tourism.com;

Urme poloneze în Moldova: Biserica „Sfântul Caietan” – cel mai vechi lăcaș de cult al Bisericii Catolice din Basarabia

Cel mai vechi lăcaș de cult al Bisericii Catolice din Basarabia este Biserica „Sfântul Caietan” din satul Rașcov, raionul Camenca, regiunea Transnistreană, monument din secolul al XVIII-lea.

Monumentul arhirectural, a fost construit în 1749 de către cneazul Józef Lubomirski (1704-1755), proprietarul latifundiei „Poberejie” și a fost destinat inițial credincioșilor catolici armeni. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, parohia avea în grijă spirituală 12 familii armene și 37 de familii poloneze. După plecarea armenilor din Rașcov parohia a trecut sub jurisdicția episcopului romano-catolic de Camenița. La sfârșitul secolului al XIX-lea trăiau în Rașcov și împrejurimile acestuia circa 1160 de credincioși.

Biserica a început să slujească enoriașii romano-catolici și a devenit centrul spiritual al marii comunități catolice din regiune. Dacă până la sfârșitul secolului al XVIII-lea 12 familii de armeni și 37 de polonezi erau enoriași ai bisericii din Rașcov, atunci în 1825 această parohie cu o capelă în satul Zagnitkov (în prezent, regiunea Kodymsky, din Ucraina), număra 915 credincioși. În 1847 – 724, în 1858 – 792. În 1901 erau 1162 de enoriași din Rașcov și satele din împrejurimea bisericii.

În cei 250 de ani de existenţă, lăcașul de închinare a fost de nenumărate ori atacat şi distrus. În 1932, în urma instaurării puterii sovietice în partea stângă a Nistrului, autorităţile au închis biserica şi au distrus parţial şi bunurile, printre care se afla icoana sfântului Caietan. La cererea enoriaşilor, în anul 1942, în perioada cât Transnistria s-a aflat sub administraţie românească, biserica a fost redeschisă, iar sfintele liturghii reluate. În anul 1945, comunitatea din Raşcov număra aproximativ 300 de enoriaşi. În 1948 istoria s-a repetat. Autorităţile comuniste locale, fără a avea acceptul autorităţilor de la Moscova, în mod ilegal interzic credincioşilor să participe la liturghie, închid biserica şi confiscă bunurile care îi aparţineau. În perioada guvernării comuniste, o parte dintre cei aproximativ 200 de catolici din Raşcov veneau la Chişinău pentru a primi hrana spirituală în unica parohie care activa în RSS Moldovenească. Clădirea bisericii, folosită ca depozit, a degradat continuu, primele lucrări de restaurare începând în anul 1975.

Ulterior, clădirea bisericii a fost extinsă și renovată și este considerată un monument de patrimoniu istoric local.

Surse: tourismpmr.org; pridnestrovie-tourism.com

Urme poloneze în Moldova: Moara de la Soloneț

În satul Soloneț, raionul Soroca, s-a păstrat şi funcţionează o moară construită încă prin anii ‘20 ai secolului trecut, pe moşia lui Constantin Brzozowski. Nobilul de origine poloneză îşi ridicase aici conacul cu toate acareturile, iar alături au fost puse şi bazele morii. Aceasta funcţiona iniţial pe păcură, apoi pe motorină, iar prin anii ’60 a fost conectată la energie electrică, fiind funcțională și astăzi. Programul de lucru al morii este flexibil, aceasta lucrând „după necesitate”, cum scrie și pe un anunț de pe fațada morii.

Aspectul clădirii nu impresionează, dar în interior gălăgia mașinilor, mirosul de grâu și galeriile cu fel de fel de utilaje îți trezesc mult curiozitatea. Moara este administrată de Ion Boico, care a lucrat un sfert de veac inginer în colhoz, după care împreună cu vreo trei sute de deținători de bonuri din satele megieșe au privatizat moara.  

Peste drum de moară, se află un complex de clădiri, în centrul căruia se ridică o casă cu două etaje și un subsol adânc. Conacul boieresc este o perlă istorică, un monument arhitectural de importanță națională, construit de nobilul de origine poloneză Constantin Al. Brzozowski. Deschizând ușa conacului, domnul Jan Manole, cel care are grijă de gospodărie, povestește că dintre puținele amintiri păstrate despre boier, se știe că era un om cu caracter întreprinzător. Avea slujitori pentru care le-a construit în preajmă locuințe, dar unele lucruri prefera să le facă personal, de exemplu focul în sobe. Alegea fiecare despicătură cu mâna lui.

Multe lucruri din curtea de aici mai amintesc de prezența familiei de nobili cu origini poloneze, deși cu mult mai multe obiecte au dispărut fără urmă. Cum ar fi un cazan făcut acum aproape un secol la Uzina de Frigidere din Odessa. Acesta a fost găsit de unii consăteni în fostul conac nobiliar și dat la fier vechi.

În perioada sovietică, din 1958, aici s-a deschis o colonie pentru delicvenți minori, iar după declararea independenței Republicii Moldova, a fost un internat pentru copiii orfani. Acum acest edificiu se află sub protecţia statului. Alături de conac este zidit un beci mare, care numără  20 de pași largi de la un capăt la altul, iar înălțimea lui ar permite să încapă un camion. Are suprafața de 109,9 m², este în stare perfectă, construit din piatră cioplită în cinci fețe aranjate conic și cu 31 de trepte din bârne trainice de stejar.

În 2016 când au fost puse bazele unei rute turistice cu genericul „Pe urmele polonezilor în Moldova”, printre destinațiile incluse în acest traseu, se găsea și conacul cu beci și moară de la Astfel că, pe lângă valoarea funcțională pe care o mai are moara, acesta are și o valoare culturală, fiind o piesă deosebită în patrimoniul nostru arhitectural și istoric.

Surse text: observatorul.md; ziarulnostru.info; timpul.md

Surse foto: travelblog.md; static.locals.md; observatorul.md